(28 februarie 1901 – 18 august 1994)
Linus Pauling s-a născut pe 28 februarie 1901, în Portland și a fost un chimist, biochimist și profesor american, unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolului al XX-lea, ce a adus contribuții semnificative în domeniul chimiei, biologiei moleculare și medicinei, influențând profund știința modernă, remarcându-se prin ideile sale originale asupra naturii legăturilor chimice, structurii moleculelor și aplicării mecanicii cuantice în chimie, singurul dublu laureat a două Premii Nobel individuale, Premiul Nobel pentru Chimie (1954) și Premiul Nobel pentru Pace (1962).
Născut într-o familie modestă, tatăl său fiind farmacist, iar mama sa casnică, încă din copilărie a manifestat un interes timpuriu pentru știință. La vârsta de 13 ani a vizitat pentru prima dată un laborator de chimie, iar cele văzute acolo l-au fascinat atât de mult încât a început să facă singur experimente, folosind vasele din bucătărie, laboratorul fiind improvizat în camera sa.
În ciuda faptului că a rămas orfan de tată de la vârsta de 9 ani, lucru ce a înrăutățit situația economică a familiei, Linus Pauling a perseverat în studiile sale, iar după o educație timpurie în localitatea natală, la 15 ani a abandonat cursurile liceului Washington din Portland, fără a obține diploma de absolvire, angajându-se, pentru a se întreține, ca spălător de vase și sortator de hârtie într-o tipografie. La 17 ani a fost admis la „Oregon Agricultural College”, în prezent „Universitatea de Stat din Oregon”, absolvind în 1922, fiind licențiat în inginerie chimică. Și-a continuat studiile la „California Institute of Technology” (Caltech), concentrându-se asupra cristalografiei cu raze X și asupra naturii legăturilor chimice, obținând în 1925 doctoratul în chimie și fizică. Pauling a beneficiat și de o bursă Guggenheim, ce i-a permis să studieze doi ani în Europa, axându-se pe studierea fizicii atomice și teoriei cuantice.
După întoarcerea în SUA, Linus Pauling a lucrat asistent, iar din 1931, ca profesor de chimie la Caltech.
Cercetările sale s-au concentrat inițial pe structura cristalelor și a legăturilor chimice, utilizând difracția cu raze X și mecanica cuantică a determinat aranjamentul tridimensional al atomilor în mai multe minerale importante de silicați și sulfuri.
În 1932, Linus Pauling a publicat teoria hibridizării orbitalilor și analizele privind tetravalența carbonului, introducând conceptul de electronegativitate și scala Pauling privind electronegativitatea elementelor chimice, putându-se aprecia energia legăturii a două elemente, dezvoltând metoda legăturii de valență (MLV).
În 1934 a publicat prima sa lucrare în domeniul biochimiei, dedicată proprietăților magnetice și schimbului de oxigen al hemoglobinei. Pe baza teoriei rezonanței, a studiat posibilitatea anticorpilor de asigurare a imunității și a cercetat structura lanțului polipeptidic în proteine, explicând că acestea se încolăcesc în mod natural în configurații specifice, dar devin „denaturate” (neîncolăcite) și capătă o formă aleatorie odată ce anumite legături slabe sunt rupte, demonstrând și importanța helixului alfa și a foii beta în structura secundară a proteinelor, descoperire ce a avut un impact major asupra geneticii, conducând la elucidarea structurii ADN-ului.
În 1939, Linus Pauling a publicat „Natura legăturilor chimice”, considerată una dintre cele mai influente cărți de chimie din toate timpurile, unde a introdus conceptele de electronegativitate, hibridizare orbitală și rezonanță, elemente fundamentale pentru înțelegerea structurii moleculelor.
Adept al medicinei ortomoleculare (medicina moleculelor „corecte”), a precizat că „o condiție de bază pentru sănătate este prezența moleculelor necesare în cantități potrivite, în locurile potrivite ale corpului uman, la timpul potrivit”, militând pentru consumul de cantități necesare de vitamine. A dovedit că anemia falciformă celulară este datorată deficienței moleculelor de hemoglobină, descoperind astfel prima „boală moleculară”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu subalternii săi, a creat un detector de oxigen util în submarine și avioane și a creat plasma sanguină artificială pentru transfuzii urgente în spitale, fiind recompensat cu Medalia Prezidențială pentru merite.
În anii `50, Linus Pauling a devenit un activist fervent împotriva testelor nucleare, susținând că radiațiile nucleare cauzate de testele atomice sunt dăunătoare pentru sănătatea umană. În 1958, a strâns 11.000 de semnături de la oameni de știință din întreaga lume și a prezentat o petiție adresată ONU împotriva testelor nucleare. Pentru a susține amenințarea infectării radioactive, a demonstrat că Stronțiul 90 conduce la îmbolnăvirea de cancer de oase și leucemie, Iodul 131 provoacă cancerul glandei tiroide, iar Carbonul 14 și Cesiul 137 provoacă numeroase boli grave.
Cercul de interese ale lui Linus Pauling a fost foarte vast și cuprindea studiul acidului dezoxiribonucleic (ADN), structura antitelului, natura reacțiilor imunologice și problemele biologiei evoluționare. A pus bazele a două noi ramuri ale biochimiei, respectiv, psihiatria ortomoleculară și medicina ortomoleculară, iar în 1973 a pus bazele Institutului medico-științific pentru studierea prevenirii și tratamentului bolilor cu ajutorul metodei de întrebuințare a cantităților necesare de vitamine și minerale, mai ales a consumului zilnic a unor cantități mari de vitamina C.
În 1954, Linus Pauling a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Chimie pentru cercetările sale asupra naturii legăturii chimice și utilizarea acesteia în elucidarea structurii moleculare, iar în 1962 a fost recompensat cu Premiului Nobel pentru Pace, pentru eforturile sale de a interzice testarea armelor nucleare.
Numit de către revista New Scientist „unul dintre cei mai mari 20 de oameni de știință din toate timpurile”, Linus Pauling a publicat, de-a lungul carierei, peste 1.200 de lucrări și cărți, dintre care aproximativ 850 au tratat subiecte științifice, punând, astfel, bazele biologiei moleculare moderne și influențând domenii precum chimia cuantică, cristalografia și medicina moleculară.
Linus Pauling s-a stins din viață pe 18 august 1994.
