(29 mai 1917 – 22 noiembrie 1963)
John Fitzgerald Kennedy s-a născut pe 29 mai 1917, în Brookline, Massachusetts și a fost cel de-al 35-lea președinte al SUA, cel mai tânăr președinte ales și primul romano-catolic de la Casa Albă, una dintre cele mai carismatice figuri politice ale secolului al XX-lea, simbol al speranței, schimbării și idealismului, al cărui mandat, deşi extrem de scurt, a fost marcat de evenimente majore, precum Criza rachetelor din Cuba, începutul cursei spațiale, lupta pentru drepturile civile și consolidarea prezenței americane în lume, în plin Război Rece.
Născut într-o familie numeroasă și influentă, copilăria sa a fost marcată de o competiție intensă între frați, sub supravegherea strictă a tatălui, care promova performanța și ambiția. A urmat școli particulare, inclusiv Choate, un liceu de elită pentru băieți, iar în 1936, a intrat la Harvard, unde a studiat istoria și relațiile internaționale, absolvind cu o lucrare despre iminenţa unui nou război mondial şi situaţia Marii Britanii, care nu era pregătită pentru un război cu Germania. Dezvoltând pe larg această teză, în 1940 a publicat volumul „Why England Slept”.
După intrarea SUA în cel de-al Doilea Război Mondial, s-a oferit voluntar în armată, însă nu a fost acceptat din cauza problemelor sale medicale. Nu a renunțat, iar cu ajutorul tatălui său, a fost acceptat în 1941 ca voluntar la Centrul de Informații navale din Washington, ulterior, fiind ales drept comandant adjunct al torpilorului PT109, cu misiunea de a intercepta vasele japoneze transportatoare de trupe și provizii în zonele deținute de japonezi. După ce torpilorul a fost lovit de un distrugător japonez, Kennedy a devenit erou, salvându-și membri echipajului de la înec, fiind decorat pentru curaj.
După război, Kennedy a intrat în politică, fiind ales în 1946 în Camera Reprezentanților, iar în 1952 în Senatul din SUA. Din cauza problemelor cronice la coloana vertebrală, a fost supus unor multiple intervenții chirurgicale, iar în timpul convalescenței, a publicat volumul istoric „Profiles in Courage”, pentru care a câștigat Premiul Pulitzer.
Bazându-se pe tehnici moderne, cum ar fi sondaje, promovarea în mass-media și o bună relație cu publicul, în ianuarie 1960, Kennedy și-a anunțat candidatura la președinția SUA, obținând victoria împotriva lui Richard Nixon, cu cea mai mică diferență de voturi din istorie, aproximativ 112.000 de voturi, devenind, astfel, cel de-al 35-lea președinte al SUA.
John Fitzgerald Kennedy a promovat o generație de consilieri tineri și inovatori, supranumiți „Echipa Cambridge”, care au modernizat administrația prezidențială. Astfel, și-a putut pune în aplicare planul ambițios, inițiind proiecte legislative pentru drepturile civile, a susținut desegregarea și egalitatea rasială, a majorat salariul minim, a redus taxele, a promovat legi pentru protecția persoanelor cu dizabilități, a lansat programe pentru combaterea șomajului și a sărăciei, a aprobat ample reforme în sănătate, educaţie și în rezolvarea crizei locuinţelor, a încurajat lupta împotriva mafiei și a creat „Peace Corps”, program emblematic pentru voluntariat internațional care există și astăzi, ce trimite voluntari în țări din întreaga lume pentru a lucra la proiecte de dezvoltare, a promova pacea, prietenia și a încuraja înțelegerea interculturală. Chiar dacă multe dintre reforme au fost adoptate după moartea sa, el a pus bazele Legii Drepturilor Civile, din 1964, care a eliminat majoritatea formelor de discriminare.
Pe plan extern, moștenind planul de invadare al Cubei de la administrația Eisenhower, plan ce presupunea debarcarea unor exilați cubanezi antrenați de CIA pentru răsturnarea regimului Castro, a cedat presiunilor CIA, deși inițial s-a opus, autorizând în 1961 încercări de răsturnare a guvernului cubanez, prin Invazia eșuată din Golful Porcilor și Operațiunea Mangusta.
În 1962, Kennedy a gestionat cu succes cea mai periculoasă criză nucleară a secolului al XX-lea și în loc să ordone un atac militar, a impus o blocadă navală asupra Cubei, purtând negocieri intense cu liderul sovietic Nikita Hrușciov. Criza s-a încheiat fără război, ulterior fiind stabilită linia directă de comunicare, „telefonul roșu”, între Washington și Moscova, fiind semnat și un tratat care interzicea testele nucleare atmosferice, în spațiu și pe mare.
Pe fondul conflictului din Vietnam, John Fitzgerald Kennedy a susținut teoria „dominoului” și a trimis primele trupe americane, consilieri militari și apoi soldați, în Vietnamul de Sud, pentru a sprijini guvernul împotriva comunismului. Până la finalul vieții sale, SUA trimiseseră deja 16.000 de soldați în Vietnam, și deși Kennedy a început să analizeze retragerea trupelor, nu a mai apucat să-și finalizeze planurile, succesorul său, Lyndon B. Johnson, escaladând conflictul.
Kennedy a lansat, în 1961, ambițiosul program de a trimite un american pe Lună până la sfârșitul deceniului, accelerând cursa spațială cu Uniunea Sovietică, impulsionând NASA, ceea ce a condus la succesul misiunii Apollo 11, din 1969, în care omul a pășit pe Lună.
În august 1961, după ce trupele est-germane au ridicat Zidul Berlinului, Kennedy a trimis un convoi militar pentru a-i asigura pe locuitorii Berlinului de Vest de sprijinul SUA, ținând și unul dintre cele mai faimoase discursuri, în iunie 1963. Totodată, a promovat o deschidere față de statele din Europa de Est, România semnând în 1961 primul acord cultural bilateral dintre SUA și o țară din această zonă, în afară de URSS.
Pe 22 noiembrie 1963, John Fitzgerald Kennedy a fost asasinat la Dallas, Texas, într-un eveniment șocant care a marcat profund America și lumea întreagă, circumstanțele asasinării rămânând un subiect de controverse și teorii ale conspirației.
Simbol al speranței și schimbării, Kennedy a rămas în conștiința publică drept un lider carismatic, vizionar, ce a inspirat o generație să creadă în implicare civică și progres. Inițiativele sale legislative au deschis calea pentru reforme majore privind egalitatea rasială și drepturile omului, iar discursurile, idealismul și reformele sale au influențat profund cultura politică americană și globală.
