(20 august 1864 – 24 noiembrie 1927)
Ion I.C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864, în Florica, jud. Argeș și a fost un diplomat, inginer şi om politic, o personalitate care a jucat un rol esenţial în politica României moderne și a avut un rol important în realizarea Marea Uniri de la 1 decembrie 1918.
Brătianu a fost un urmaș al celei mai mari familii de oameni politici români, liderul Partidului Naţional Liberal timp 19 ani, de cinci ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, mai mult decât oricare alt om politic român, de două ori ministru al Afacerilor Externe, de trei ori ministru de Interne şi de două ori ministru al Apărării Naţionale.
Considerat a fi „conducătorul din umbră” al României interbelice, Ion Brătianu, prin activitatea sa prestigioasă, a contribuit din plin la crearea şi dezvoltarea statului român modern, reuşind să depăşească momentele de criză şi să menţină stabilitatea politică a ţării.
La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară, la care s-au adăugat proiectul unei noi constituţii, modernizarea economiei prin doctrina liberală „prin noi înşine” și dezvoltarea politicii externe.
În perioada neutralităţii României, între 4 ianuarie 1914 – 11 decembrie 1916, Ion I.C. Brătianu a fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri, asumându-și o imensă răspundere prin pregătirea militară şi diplomatică a României.
După ce Regele Carol I s-a stins din viaţă la 10 octombrie 1914, primul ministru Ion Brătianu a devenit figura centrală a vieţii politice, deciziile sale influenţând destinul istoric al României, aspect care i-a adus şi renumele de „rege neîncoronat” al ţării.
Brătianu a luat decizia ca ţara să intre în război în 1916 de partea Antantei.
În 18 ianuarie 1919, Ion Brătianu a fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles, revenindu-i obligația de a răspunde reproșului semnării de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918, iar prin excepţionalele sale abilității diplomatice aliații au fost convinși cu privire la justețea revendicărilor teritoriale ale Regatului Român.
La 24 noiembrie 1927, Ion I.C. Brătianu s-a stins din viață, la vârsta de 63 de ani.
