Ioan Slavici

(18 ianuarie 1848 – 17 august 1925)

Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848, în Șiria și a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent al Academiei Române, autor al romanul „Mara” și al nuvelelor „Moara cu noroc” și „Pădureanca”.
Slavici a urmat cursurile Liceului maghiar din Arad și din Timişoara, iar în 1868 s-a înscris la Facultatea de Drept din Pesta, unde după 4 luni s-a îmbolnăvit și a întrerupt studiile. În 1869, cu ocazia recrutării în armată, a solicitat să fie transferat la Viena, unde a făcut armata ca voluntar cu termen redus și a reluat studiile juridice.
În Viena s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, iar la îndemnul acestuia, în 1871, a publicat în revista „Convorbiri literare” comedia „Fata de birău”, urmată de nuvelele „Popa Tanda” și „Scormon”.
Întors în țară, a editat revista „Vatra” și a scris comediile „Toane sau Vorbe de clacă” şi „Polipul unchiului”, drama istorică „Bogdan Vodă” şi nuvelele „La crucea din sat” şi „O viață pierdută”.
Din 1877, a predat limba română și filozofia la mai multe licee din București și a fost redactor la „Timpul”.
În 1881 a publicat volumul „Novele din popor”, din care făceau parte „Gura Satului”, „Budulea taichii”, „Pădureanca” și nuvela „Moara cu noroc”, ce analizează consecinţele pe care dorinţa de înavuţire le are asupra destinului uman.
Preocupat de soarta românilor din Ardeal, Slavici a înfiinţat în 1884, la Sibiu, ziarul „Tribuna”, în care a publicat articole despre drepturile românilor, iar pentru atitudinea sa de apărător a fost acuzat de „agitaţie împotriva statului”, fiindu-i intentate procese, soldate atât cu amenzi cât şi cu un an de închisoare, la Vaţ.
În 1906 publică romanul „Mara”, unde adâncește problematica socială pe care o tratase anterior în nuvelele sale, prezentând perioada absolutismului austriac prin eforturile precupeței văduve Mara, de a asigura o existență îndestulată copiilor ei.
Slavici a fost inițiatorul prozei realiste și a fost considerat de George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, ce a surprins în nuvelele și în studiile sale o frescă a moravurilor și a comportamentului oamenilor în cele mai mici detalii.
Ioan Slavici s-a stins din viață la 17 august 1925.