(2 aprilie 1805 – 2 august 1875)
Hans Christian Andersen s-a născut pe 2 aprilie 1805, în Odense și a fost un scriitor danez, unul dintre cei mai îndrăgiţi autori de cărţi pentru copii, celebru pentru basmele sale care au captivat cititorii, reușind să creeze lumi magice, personaje memorabile și povești cu mesaje profunde despre viață, dragoste, sacrificiu și speranță, printre cele mai cunoscute povești numărându-se „Crăiasa zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Prințesa și bobul de mazăre”, „Soldățelul de plumb”, „Fetița cu chibrituri” și „Rățușca cea urâtă”.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl acestuia fiind cizmar, iar mama sa o spălătoreasă fără educație. Inteligent și cu o imaginație sclipitoare, dragostea pentru literatură i-a fost insuflată de tată, care îi citea numeroase povești precum „O mie și una de nopți”, iar datorită mamei, a cunoscut toate obiceiurilor populare și superstiţiile locale. Nu i-a plăcut să se joace cu ceilalți copii, a fost captivat de teatrul de păpuşi meşterit de tatăl său și a petrecut o mare parte din timp în teatrul din Odense. A fost pasionat de literatură, a citit numeroase piese de teatru și a reușit să memoreze integral piesele lui Shakespeare.
A urmat cursurile unei școli pentru copii săraci din localitatea natală, primind o educație elementară. După ce tatăl său a murit în 1816, familia a trăit în sărăcie, Andersen fiind trimis la muncă împreună cu alţi copii din aceeaşi categorie socială, lucrând ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor.
Visând să devină actor, balerin sau cântăreţ, la 14 ani, Andersen a plecat în Copenhaga pentru a-și încerca norocul. Datorită vocii sale, a fost acceptat la Teatrul Regal Danez, însă cariera sa artistică s-a încheiat rapid când vocea i s-a schimbat, concentrându-se pe literatură.
Datorită talentul său literar, directorul Teatrului Regal Danez, Jonas Collin, i-a recunoscut potențialul, facilitând obținerea unei burse pentru educația sa, Andersen reuşind să urmeze cursurile şcolii din Slagelse, apoi pe cele ale şcolii din Elsinor, perioadă care i s-a părut un calvar din cauza directorului și a profesorilor ce îl tratau cu asprime din cauza ambiției sale literare. În această perioadă a scris poezia „Copilul muribund”, publicată în revista „Copenhagen Post”, ce s-a bucurat de o mare apreciere și a publicat prima sa poveste, „Fantoma de la mormântul lui Palnatoke” (1822). După ce a urmat lecții private, în 1828 Andersen a promovat examenul de admitere al Universității din Copenhaga, concentrându-se pe dezvoltarea carierei literare.
În 1829 a publicat povestirea „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”, considerată prima sa operă importantă, ce s-a bucurat de un mare succes. A debutat în teatru cu vodevilul „Amorul pe turnul Nicolai”, iar în 1830 a publicat primul volum de versuri, intitulat „Poezii”.
În 1833, tot cu ajutorul lui Jonas Collin, a obţinut o indemnizaţie de călătorie din partea Regelui, care i-a permis să călătorescă pentru tot restul vieții, impresiile sale din călătorii fiind relatate în primul său roman autobiografic „Improvisatoren” (1935).
În 1835 a publicat prima sa colecție de basme, „Povești spuse pentru copii”, ce inițial a fost primită cu reticență, însă ulterior s-a bucurat de un mare succes.
Hans Christian Andersen a scris 168 de basme și povestiri care au revoluționat literatura pentru copii prin stilul lor inovator și conținutul profund. În basmele sale a introdus teme universale precum iubirea, sacrificiul, curajul și reziliența, iar datorită limbajului colocvial și a îmbinării de elemente fantastice cu lecții morale subtile, s-a desprins de tradiția literară rigidă a vremii, captivând imaginația cititorilor.
Până în 1873, Hans Christian Andersen a publicat basmele sale cu o periodicitate aproape anuală. La început, acestea au avut ca sursă de inspirație poveștile auzite în oraşul natal, ulterior, prezentându-și propria sa lume interioară, empatizând cu personajele. Poveştile sale au fost traduse în peste 125 de limbi străine, iar printre cele mai cunoscute se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Prinţesa şi bobul de mazăre”, „Degeţica”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Lebedele”, „Povestea soldăţelului de plumb”, „Privighetoarea”, „Răţuşca cea urâtă”, „Pantofiorii cei roşii”, „Fetiţa cu chibrituri”, „Bradul”, „Ceainicul” și „Omul de zăpadă”.
Călător împătimit, Andersen a publicat numeroase jurnale de călătorie, precum „Imaginile posomorâte ale unei călătorii la Harz”, „Bazarul unui poet”, ce conține și povestea „Femeia Valahă”, scrisă când a vizitat Orșova, „În Spania” și „O vizită în Portugalia în 1866”.
Considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii universale, operele lui Andersen continuă să inspire cititori de toate vârstele și să ne învețe lecțiile bunătății, curajului, perseverenței și frumuseții sufletului, demonstrând că poveștile pot conține lecții de viață valoroase pentru oricine.
Hans Christian Andersen s-a stins din viață pe 2 august 1875.
În onoarea sa, Ziua Internațională a Cărții pentru Copii este celebrată anual pe 2 aprilie.
Totodată, statuia din bronz creată în semn de omagiu adus eroinei din povestea „Mica sirenă”, a devenit simbol al oraşului Copenhaga şi al întregii ţări, iar orașul său natal, Odense, a devenit un oraş al statuilor, la fiecare pas întâlnindu-se sculpturi după personajele pe care le-a creat.
