Gheorghe Hagi

( 5 februarie 1965 – prezent )

Gheorghe Hagi s-a născut în satul Săcele, din județul Constanța și este cel mai mare fotbalist român din toate timpurile, respectiv unul dintre cei mai buni mijlocași ofensivi din Europa anilor 1980 și 1990. Hagi este numit de către români ”Regele”, iar de către fanii lui Galatasaray „Comandante”.

Supranumit și „Maradona din Carpați”, Hagi, în România, este considerat un erou, acesta fiind numit fotbalistul român al anului de șapte ori și este privit ca fiind unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale. Hagi, fiind un constructor de joc avansat, a fost recunoscut pentru dribling, tehnică, viziune, pase și finalizare.

Gheorghe Hagi a jucat pentru naționala României la trei campionate mondiale, respectiv la cel din 1990, din 1994, unde a și fost selectat în World Cup All-Star Team, și din 1998, și la trei campionate europene, din 1984, 1996 și 2000. Acesta a avut 125 de prezențe pentru naționala României, al doilea după Dorinel Munteanu, și este pe prima poziție a marcatorilor, cu 35 de goluri, alături de Adrian Mutu.

În noiembrie 2003, pentru a celebra jubileul UEFA, Hagi a fost selectat de către Federația Română de Fotbal drept cel mai bun jucător al României din ultimii 50 de ani, iar în 2004, la o ceremonie de premiere a FIFA, a fost numit de către Pelé, drept unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață. Totodată, Hagi este unul din puținii fotbaliști care se pot mândri că au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole, Real Madrid și Barcelona.

În România, în 2009, Hagi a fondat clubul de fotbal Viitorul Constanța și una dintre cele mai mari academii de fotbal din Europa de Sud-Est, Academia de Fotbal Gheorghe Hagi. În anul 2021, Viitorul și Farul Constanța au fuzionat, iar Hagi a devenit unul dintre acționarii noii echipe, Farul Constanța, pe care o și antrenează.

Copilăria.

Casa în care s-a născut Gheorghe Hagi, din satul Săcele, a fost preluată de bunicii acestuia, în anul 1946, când au fost nevoiți să se mute din Cadrilater (Dobrogra de Sud), după ce România a retrocedat teritoriul Bulgariei. Gheorghe Hagi precizează că, în satul Săcele, a a vut o copilărie superbă, ca a oricărui copil de la sat, unde juca fotbal, în picioarele goale, pe stradă, la şcoală, peste tot. Stadionul acestuia era pe deal, iar pentru că Hagi, în perioada aceea era cel mai mic, trebuia să se ducă  după minge, atunci când aceasta sărea şi se ducea la vale. La început, Hagi juca footbal cu o vezică de porc, apoi cu o minge din păr de cal, făcută de bunicul său. La vârsta de cinci ani, Hagi primește în dar, prima minge de cauciuc, pe care și-o dorea de la vârsta de 3 ani și astfel începe pentru acesta o perioadă și mai frumoasă. Hagi precizează că anii petrecuți în satul Săcele i-au influiențat traiectoria, aducând o apropierea în cadrul familiei și o educație sănătoasă.

În anul 1974, când Hagi avea doar 9 ani, familia acestuia a fost gonită din satul Săcele, de colectivizare și de timpurile complicate pentru machedonii din sat, învățați să muncească temeinic pentru neamul lor, mutându-se în Constanța.

Hagi a povestit că de mic, marea sa dragoste a fost fotbalul, precizând ”Cred că te naști cu un har. După, te perfecționezi. Te duci de la zero la infinit. Muncind foarte mult și repetând, la un moment dat ajungi la instinct și la automatism. Tehnica se învață, restul îți dau mămica și tăticul. Părinții reprezintă baza unui copil, ei îl influențează de la început. Părinții mei aveau o structură foarte bună. Mama era foarte bună, disciplinată. Vorbea puțin, dar când trebuia. Tata era un om al familiei, care și-a asumat noțiunea de lider. I-a plăcut mereu să fie mândru de el. Totdeauna a vrut să performeze și să conducă. Era un conducător. Cred că de acolo mi se trage și mie. Părinții mei mi-au dat în ADN, e înăuntru”.

Debutul în footbal

Farul și Sportul Studențesc: 1978-1987

Hagi și-a început cariera în fotbal la echipa de copii și juniori a Farului Constanța, la vârsta de 10 ani, sub îndrumarea lui Iosif Bukossy, însă, oficial, Hagi a fost legitimat la această echipă, la vârsta de 13 ani. La vârsta de 15 ani, Hagi a fost selectat de Federație să facă parte din lotul echipei Luceafărul București, care, în acea perioadă era locul unde se formau marile talente, respectiv echipa națională de juniori a Românei.

La 17 ani, Hagi se întoarce din nou la Farul Constanța, iar la 11 septembrie 1982, marchează debutul său în Divizia A, înregistrând pentru această echipă 20 partide și marcând 10 goluri.

Un an mai târziu, la vârsta de 18 ani, Hagi este transferat la Sportul Studențesc, formația la care va activa timp de patru ani, marcând ascensiunea sa în topul fotbalului românesc, fiind doi ani consecutiv golgheter.

La 10 august 1983, Hagi, debutează în echipa națională într-un meci disputat în compania Norvegiei, încheiat cu o remiză albă, Hagi făcând parte și din lotul echipei naționale care a participat la Euro ’84 din Franța.

La Sportul Studențesc, Hagi reușește să facă câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv, în sezonul 1985-1986, la câștigarea titlului de vicecampioni, care este cea mai bună performanță, de până azi, a clubului din Regie, dar și la 3 calificări consecutive în Cupa UEFA, în sezoanele 1983-84, 1984-85 și 1985-86. Pentru Sportul Studențesc, Hagi a jucat 107 meciuri și a marcat 65 de goluri.

Steaua: 1987-1990

În iarna 1986/1987, Hagi a fost împrumutat la proaspăta campioană a Europei de atunci, Steaua București, în vederea cooptării sale în lotul pentru partida ce avea să fie disputată cu Dinamo Kiev, din Supercupa Europei. Contractul inițial, a fost doar pentru acest meci, însă, după ce Hagi a fost autorul singurului gol al partidei, cel victorios, acesta a fost transferat definitiv la gruparea din Ghencea.

În cei patru ani petrecuți la echipa Steaua, Hagi s-a consacrat în fotbalul internațional. Acesta și-a inclus în palmares 3 titluri de campion cu Steaua și 3 cupe ale României, din 1987, 1988 și 1989, precum și Supercupa Europei din 1987. Steaua rămânând în topul echipelor din Europa, a ajuns în semifinala CCE (Cupa Campionilor Europeni) din 1988, echipa fiind eliminată de Benfica și în finala CCE din 1989, pierdută în fața echipei italiene AC Milan, Hagi fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten. Pentru echipa Steaua, Hagi a jucat 97 de meciuri și a marcat 76 de goluri.

Când a ajuns la Steaua, Hagi a intrat imediat în cantonamentul echipei de la Forban, unde se pregătea meciul pentru Supercupa Europei. Anghel Iordănescu, tehnicianul echipei „roş-albaştrilor” de atunci, l-a adus pe tânărul jucător Hagi, în camera ocupată de Gabi Balint şi Miodrag Belodedici, foştii colegi ai lui Gică de la Luceafărul București şi le-a cerut celor doi să decidă cine va rămâne cu Hagi în cameră şi cine se va muta. Rezultatul a fost că în cameră au mai băgat un pat, rămânând toți trei.

Gheorghe Hagi a absolvit ASE-ul, însă când a jucat la Steaua n-a avut nici un grad, fiind doar un simplu soldat.

La nivelul echipei naționale, Hagi a participat cu România la Cupa Mondială din 1990, în Italia.

Real Madrid: 1990-1992

Hagi a semnat cu Real Madris chiar înaintea amicalului Belgia-România, ce s-a jucat la Bruxelles, cu aproape trei săptămâni înainte de startul Campionatului Mondial din Italia, din mai 1990, suma acestuia de transfer fiind de aproximativ 4 milioane de dolari, astfel, Hagi, devenea în acel moment, cel mai scump jucător din istorie cumpărat de Real Madrid. Pentru echipa din Madris, Hagi a jucat doar 2 sezoane, făcând parte dintr-o echipă cu mulți fotbaliști de valoare, precum Michel, Butragueno și Hierro, Hagi purtând tricoul cu numărul 10, cel care se acorda, mai ales atunci, celui mai valoros fotbalist al echipei. La Real Madris, Hagi i-a avut ca antrenori pe galezul John Toshack, însă doar pentru câteva meciuri, apoi pe bancă, în anul următor, au urmat Alfredo Di Stéfano și Radomir Antić. John Toshack nu l-ar fi dorit, pe Hagi, la echipă, iar Alfredo Di Stéfano nu i-a acordat, lui Hagi, încredere, astfel că sezonul 1990/1991 a fost unul șters și nereușit, pentru român, marcând doar 2 goluri având un statut mai degrabă de rezervă. Venirea lui Radomir Antić pe banca Realului, a schimbat lucrurile, Hagi devenind un jucător de bază, jucând pentru echipa din Madrid  84 de meciuri și marcând un număr de 20 de goluri. Cu toate acestea, Real Madrid, a pierdut, în acel an, titlul pe finalul de sezon, apoi pierzând și Cupa.

După performanța de la Steau, Hagi a devenit un fotbalist cunoscut la nivel european, fiind dorit de mai multe echipe din ligile de fotbal importante. Astfel că în 1990, pentru Hagi, își manifestau interesul Real Madrid, AC Milan precum și alte echipe din Anglia și Germania. Hagi era indecis în a se hotărâ cu ce echipă să semneze, astfel că cineva de la AC Milan, care nu era o figură de prim rang, a venit la București, în timp ce de la Real Madrid, a venit la București, chiar președintele clubului, Ramon Mendoza, care i-a spus lui Hagi, de la început, că îl vrea la Real Madrid. În luarea deciziei și semnarea cu Real Madrid, prezența președintelui clubului, Ramon Mendoza, la București, pentru a-l convinge pe Hagi, a contat cel mai mult.

Brescia: 1992-1994

În 1992, Hagi, a fost transferat la Brescia, în Italia, pentru suma de 2,4 milioane de dolari, unde antrenor era Mircea Lucescu, iar în această echipă se aflau și colegii lui Hagi de la Naționala României, Dănuț Lupu, Dorin Mateuț, Ioan Sabău și Florin Răducioiu. În primul sezon al venirii sale, echipa italiană a retrogradat în Serie B, Hagi acceptând o astfel de provocare, iar în următorul sezon Hagi a contribuit la promovarea echipei în Serie A dar și la câștigarea Cupei Anglo-Italiene, sezonul 1993-1994.

Mircea Lucescu a povestit că l-a convins pe Hagi să vină la Brescia, după ce l-a văzut jucând în meciul dintre Real Madrid și Torino, din Cupa UEFA. Ulterior, Hagi a acceptat și a venit la Brescia, unde din echipă mai făceau parte și alți jucători români. Atunci, echipa AC Milan avea jucători olandezi, Inter se baza pe un nucleu important format din jucători germani, iar Brescia se baza pe jucători români. În acele sezoane, întreaga lume a fost concentrată pe fotbalul italian, fiind cel mai frumos din lume, respectiv locul în care jucau cei mai buni jucători.

Pentru Brescia, Hagi a jucat 61 de meciuri și a marcat 28 de goluri.

Barcelona: 1994-1996

După prestația formidabilă, avută de Hagi, la Campionatul Mondial din 1994 din SUA, Hagi era din nou în prim planul fotbalului european, astfel că antrenorul Barcelonei, olandezul Johan Cruyff îl cerea insistent la Barcelona. Deoarece negocierile dintre catalani şi Brescia ajunseseră într-un impas, olandezul Johan Cruyff, exasperat că transferul întârzia, a ameninţat că îşi va da demisia dacă nu vor reuşi să-l aducă pe Hagi, la Barcelona. Într-un final, cluburile s-au înţeles, iar Hagi s-a întors în Spania, la Barcelona, pentru a juca alături alți jucători importanță, precum Stoicikov, Romario, Koeman sau Guardiola. Din anul 1995, Hagi a devenit coleg de echipă cu Gică Popescu și cu Figo. Cea mai frumoasă reușită a lui Hagi pentru Barcelona este, de departe, golul marcat de la mijlocul terenului într-un meci cu Celta Vigo. Spre sfârșitul celui de-al doilea sezon, relația dintre Hagi și Johan Cruyff, se deteriorează, motiv pentru care, Hagi, în 1996 pleacă la Galatasaray. Pentru echipa Barcelonei, Hagi a jucat 51 de meciuri și a marcat 11 goluri.

În 1996, Barcelona trebuia să activeze clauza de prelungire a contractului lui Hagi, pentru încă doi ani. Giovanni Becali, agentul lui Hagi, din acel moment, a obţinut acordul clubului Barcelona, pentru a-l transfera la orice echipă care oferă minim 600.000 de dolari. Văzând salariul mare pe care urma să-l primească Hagi la Galatasaray, spaniolii au cerut 2,4 milioane de dolari pentru a accepta transferul, însă Hagi a dat în judecată clubul iberic. Iniţial, Hagi a câştigat dreptul de a se transfera în Europa, considerându-se că Legea Bosman, cea care prevede că un jucător aflat în ultimele 6 luni de contract poate semna cu o altă echipă, e valabilă doar în zona comunitară, însă, avocatul lui Hagi, Jean-Louis Dupont, a profitat de un tratat special al Turciei cu Piaţa Comună, FIFA a aprobat transferul lui Hagi la Galatasaray, iar Barcelona nu a mai primit nici un ban de pe urma transferului.

Galatasaray: 1996-2001

În anul 1996, Hagi se transferă la Galatasaray Istanbul, formația turcă cu care va avea cele mai mari reușite în plan fotbalistic, câștigând o popularitate imensă și un renume, printre suporterii turci. La Galatasaray, Hagi câștigă 4 titluri de campion, în sezoanele 1996–197, 1997–1998, 1998–1099 și 1999–2000), 2 cupe ale Turciei, în sezoanele 1998-1999 și 1999-2000) și Supercupa Turciei de 2 ori  în anul 1996 și 1997.  În anul 2000, Hagi,  conduce echipa Galatasaray, sub comanda lui Fatih Terim, spre câștigarea Cupei UEFA, chiar dacă în finală, în minutul ’94, a fost eliminat pentru o lovitură cu cotul asupra lui Tony Adams și câștigarea Supercupei Europei, cu Mircea Lucescu pe bancă, performanțe neegalate în istoria fotbalului din Turcia. Sezonul competițional 2000/2001 a fost ultimul pentru Hagi, acesta marcând un gol fabulos în victoria obținută de Galatasaray cu francezii de la Monaco, meci desfășurat în acel sezon de Champions League. Reușita lui Hagi, a fost votată de microbiști, în sondajul UEFA, în topul celor mai frumoase execuții din istoria cupelor europene.  Hagi, după meciul dintre Galatasaray și Trabzonspor, încheiat 4-0, din etapa a 34-a, ultima, a campionatului Turciei, în care acesta a marcat două goluri, în min. 25 și min. 44, ultimul din penalty, se retrage din activitatea de jucător profesionist. Hagi a devenit un idol pentru fanii turci, aceștia scandându-i numele chiar și după retragerea sa din fotbal, cântând un refren devenit celebru, „I love you Hagi”.

Pentru Galatasaray, Hagi a jucat 167 de meciuri și a marcat 79 de goluri.

Hagi la națională.

Hagi a debutat la echipa națională la o vârsta fragedă, de doar 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia – România. Până atunci, acesta jucase pentru naționala României în echipa de juniori sub 16 ani, 4 meciuri, echipa de juniori sub 17 ani, 13 meciuri și 1 gol, echipa de juniori sub 18 ani, 32 meciuri și 9 goluri, și echipa olimpică, 4 meciuri.

În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, care pe atunci era antrenorul echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Pe atunci, Hagi avea doar 20 de ani iar meciul, disputat pe stadionul 23 august, împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, din 1986. Evoluția lui Hagi din acel meci, a fost ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu de a-l numi căpitan. După acest moment, vreme de câțiva ani, căpitanul „de drept” al echipei naționale a României, a devenit portarul Silviu Lung, care era un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi, însă, după retragerea lui Silviu Lung, în 1990, Hagi devine din nou căpitanul de drept al naționalei României. A fost în 65 de meciuri căpitanul echipei naționale a României, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale, din 1994 în USA și din 1998 în Franța, și la 2 Campionate Europene, din 1996 din Anglia și din 2000 din Belgia și Olanda.De asemenea, Hagi a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 din Franța, însă ca rezervă și la Cupa Mondială din 1990, din Italia, ca titular.

După Campionatul Mondial din 1998, Hagi decide să se retragă din echipa națională, însă  după câteva luni, acesta se răzgândește și revine la naționala Romînie, jucțnd la Campionatul European din 2000. Hagi a condus naționala România până în sferturile Campionatului, când a fost eliminată de Italia. În acel meci Hagi a primit un cartonaș roșu în minutul ’55 după un fault făcut asupra lui Antonio Conte, devenind astfel, ultimul meci al lui Hagi pentru naționala României. În acel moment, Hagi era recordman al selecțiilor, cu 125 de selecții la națională, al golurilor marcate, cu 35 de goluri, al prezențelor pe teren, pe post de căpitan, cu 62 de meciuri și al longevității ca joc, 16 ani, 10 luni și 14 zile.

Retragerea din fotbal

În 24 aprilie 2001, pe stadionul Național din București, are loc meciul său demonstrativ de retragere, intitulat ”Gala Hagi”, unde o selecționată de jucători a României înfruntă o selecționată de jucători mondială, scorul fiind 2-2. La acest meci demonstrativ, au participat 80.000 de suporteri din toată țara, precum și numeroase personalități ale fotbalului european, printre care Joseph Blatter, președintele FIFA, Michel Platini, foști colegi ai lui Hagi de la Brescia, FC Barcelona, Real Madrid și Galatasaray Istanbul.

În martie 2008, Gheorghe Hagi a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a, „pentru rezultatele deosebite obținute în perioada 1990—2000, prin participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale și europene de fotbal și pentru întreaga sa activitate sportivă”.

Stil de joc

Hagi a fost un mijlocaș ofensiv talentat, de picior stâng, stilul său de joc fiind, frecvent comparat, de-a lungul carierei sale, cu cel al lui Diego Maradona, datorită capacității sale tehnice, a caracterului temperamental și a calităților sale de lider. În tinerețe, jucătorii săi preferați au fost compatrioții săi, Anghel Iordănescu și Ion Dumitru. Hagi a fost un creator de joc avansat, rapid, agil, creativ, mobil, versatil din punct de vedere tactic și capabil să joace în mai multe poziții, atât la mijlocul terenului cât și în ofensivă, pe mijlocul terenului sau pe oricare dintre flancuri, datorită abilității sale de a șuta cu ambele picioare, în ciuda faptului că era stângaci. Deși Hagi, prefera să-și folosească piciorul mai puternic, stângul, poziția sa preferată a fost într-un rol liber, clasicul număr 10, însă acesta a fost folosit, ocazional, și ca al doilea atacant.

Hagi a fost renumit în special pentru prima atingere și viteza mingiei, pentru sincronizare, interpretarea spațiului, exploziile de accelerație, agilitatea, echilibrul, flerul și abilitățile de dribling, ce i-au permis să treacă de apărători, fiind, de asemenea, foarte apreciat pentru viziunea sa și trecerile precise. Deși era capabil atât să marcheze goluri, cât și să paseze, a fost șutor precis care a avut o înclinație pentru a marca goluri din lovituri puternice de la distanță lungă

În ciuda staturii sale mici și a construcției zvelte, Hagi posedă o forță semnificativă în partea superioară a corpului, care, împreună cu controlul perfect al balonului, l-a ajutat să protejeze mingea de adversari și i-a permis să-și creeze spațiu pentru el sau pentru colegii săi.

În ciuda talentului și a reputației sale de unul dintre cei mai mari număr 10 ai generației sale, cariera sa a fost marcată, uneori, de inconsecvență și a fost considerat un jucător controversat, datorită atitudinii sale rebele și arogante, precum și a slabei pregătiri, agresivității, comportamentul nesportiv și a lipsei de disciplină, ceea ce l-a determinat să aibă mai multe dezacorduri și confruntări cu managerii, cu adversarii și oficialii săi.

Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10, un conducător de joc, care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace trase la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator, iar câteva dintre golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi, nu excela la capitolul viteză, însă se orienta excelent pe teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.

Gheorghe Hagi – antrenor.

Prima tentativă ca antrenor a lui Hagi, a fost în 2001, la echipa națională, unde a rezistat doar cinci luni, Hagi fiind singurul antrenor din istoria modernă a fotbalului românesc, după 1946, care a antrenat naționala României, fără a mai antrena vreo altă echipă de club.

În toamna lui 2003, Hagi, a fost antrenor, pentru scurt timp, la Bursaspor, în Turcia, iar din martie 2004 a fost antrenor la Galatasaray Istambul, timp de un an, unde a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei, după care și-a dat demisia.

În returul campionatului Diviziei A. din 2005-2006, Hagi a fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara, de la care și-a dat din nou demisia.

În perioada iunie – 20 septembrie 2007, Hagi a fost antrenor principal al echipei FC Steaua București. La Steaua, Hagi, a reușit să califice echipa în grupele Ligii Campionilor prin depășirea celor două tururi preliminare, însă în campionat rezultatele au fost dezamăgitoare. După ce a pierdut meciul cu Sparta Praga, din Liga Campionilor, Hagi a demisionat de la FC Steaua București.

În octombrie 2010, Hagi revine la conducerea echipei turce Galatasaray Istambul, cu care semnează contract pentru un sezon și jumătate și unde nu obține rezultate notabile

Din 2013, Hagi s-a hotărât să conducă antrenamentele echipei sale, Viitorului Constanța. După ce în primele două sezoane, s-a salvat cu echipa, pe final, de retrogradare, Viitorul Constanța, obișnuindu-se cu Liga 1, și după jocul practicat de puștii lui Hagi în ediția de compionat 2014-2015 și parcursul excelent al echipei, i-au determinat pe reprezentanții echipelor din Liga I, pe ziariștii de sport și publicul larg să-l voteze pe Gheorghe Hagi drept antrenorul anului, în anii  2015 și 2017. În anul 2017, FC Viitorul Constanța, echipa antrenată de Hagi, câștigă, pentru prima dată în istorie, de la înființarea echipei, titlul de campioană a României. Hagi mai antrenează echipa Viitorul, până în anul 2020, când demisionează

În anul 2021, Viitorul și Farul Constanța au fuzionat, iar Gheorghe Hagi devine antrenorul echipe de fotbal, Farul Constanța.

Viața personală

În 1990, Hagi s-a căsătorit cu Leni Celnicu, însă mariajul acestora nu a funcționat, iar în 1991 cei doi au divorțat.

În 1995, Hagi se căsătorește Marilena Vlahbei,  împreună având și doi copii: Kira Hagi, născută în 1996 și Ianis Hagi, născut în 1998. Relația este una discretă, soția însoțindu-l pe Hagi doar la unele evenimente mondene, aceasta preferând să se ocupe departe de ochii presei, de familie și de cei doi copii ai lor. Kira, fiica, iubește teatrul și studiază în America, iar Ianis, fiul, calcă pe urme tatălui său și este jucător de fotbal la Glasgow Rangers, în Scoția.

Surse:

• http://www.planetworldcup.com/LEGENDS/hagi.html
• http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/35654
• https://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Hagi
• https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/sport/gica-hagi-amintiri-din-copilarie-primul-cadou-carnetul-de-note-si-meditatiile-la-matematica-735212.html
• https://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/gica-hagi-a-implinit-58-ani-653797.html
• https://www.rador.ro/2015/02/05/portret-regele-fotbalului-romanesc-gheorghe-hagi-implineste-50-de-ani/