(19 iunie 1899 – 12 martie 1965)
George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, în București, ca Gheorghe Vișan, fiul Mariei Vișan, acesta fiind crescut de impiegatul CFR Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama acestuia lucra ca menajeră.
În 1907, Maria Vișan, mama naturală, acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-i înfieze copilul, numele acestuia schimbându-se în Gheorghe Călinescu, nume pe care l-a păstrat pe tot parcursul vieții, scriitorul semnându-și întodeauna articolele cu „G. Călinescu”, după o modă răspandită în perioada interbelică.
În 1908, G. Călinescu este înscris la gimnaziul „Gheorghe Șincai”, iar după urmează studiile Facultății de Litere și Filozofie din București, luându-și licența în litere în 1923 cu teza „Umanismul lui Carducci”.
În 1929, G. Călinescu s-a căsătorit cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureşteni, iar episodul primei întâlniri a celor doi viitori soţi este descris cu lux de amănunte în romanul „Cartea nunţii”, publicat în 1933.
În 1931, G. Călinescu devine cronicar la revista „Viața românească”, ce era coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu, iar din 1933 acesta va inaugura în „Adevărul literar și artistic” rubrica celebră „Cronica mizantropului”, care va da titlul unei cărți de eseuri, devenită după 1947 „Cronicile optimistului”.
G. Călinescu a scris romane de tip balzacian, obiective, la persoana a treia, denumite dorice, ce începeau cu descrierea decorului caselor, unde avea loc acțiunea romanului. Acesta a scris și versuri „Lauda lucrurilor”, teatru „Sun, mit mongol”, note de călătorie și publicistică.
G. Călinescu este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu. Acesta este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români, a unor monografii consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon și Grigore Alexandrescu, iar după 1945 a publicat studii şi eseuri privind literatura universală.
În noiembrie 1964, G. Călinescu este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni, iar la 12 martie 1965 acesta se stinge din viață.
