(14 noiembrie 1932 – 23 septembrie 2013)
Geo Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, în localitatea Prisăceaua, judeţul Mehedinţi și a fost un actor, scenarist, profesor și unul dintre cei mai importanţi regizori români, un cineast ce s-a consacrat comediei satirice, o figură emblematică a cinematografiei românești, cunoscut pentru filmele „Astă seară dansăm în familie” (1972), „Păcală” (1974), „Grăbește-te încet” (1982), „Secretul lui Bachus” (1984) și „Păcală se întoarce” (2006).
A absolvit Liceul „Traian” din Drobeta-Turnu Severin și a studiat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, din București, formându-se ca regizor de film și scenarist.
În 1958 a debutat regizoral cu scurtmetrajul „Doi vecini”, o comedie ce îi are protagoniști pe Grigore Vasiliu-Birlic, Nineta Gusti, Carmen Stănescu și Ion Lucian, reușind, prin stilul său umoristic, să se impună rapid.
A colaborat cu unii dintre cei mai importanţi actori români, precum Gheorghe Dinică, Iurie Darie, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Valentin Teodosiu, Şerban Ionescu și Draga Olteanu-Matei.
Geo Saizescu a fost un actor ce exploata gagurile fizice şi verbale, interpretând deseori personaje secundare sau episodice, precum cele din filmele „S-a furat o bombă” (1961), „Lumina palidă a durerii” (1979), „Buletin de Bucureşti” (1982) și „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983).
Un adevarat maestru al genului, a reușit să aducă un suflu nou în comedia românească, îmbinând abordarea satirică a realităților sociale cu utilizarea umorului pentru a critica diverse aspecte ale societății, creând personaje memorabile ce au rezonat cu publicul, oferind o oglindă comică a realităților vremii sale.
Geo Saizescu nu se temea să experimenteze tehnici noi de filmare și narare, inovând mereu. Era foarte atent la detalii, asigurându-se constant că fiecare element din film contribuie la povestea și atmosfera dorităle.
În 1972 a regizat „Astă seară dansăm în familie”, o comedie plină de situații comice ce abordează, într-un mod ironic, structura familiei și societatea românească, film de un real succes la public, fiind vizionat, în cinematografele din România, de 3.888.607 de spectatori.
În 1974 a regizat filmul „Păcală”, inspirat de faimosul personaj folcloric românesc, ce împletește umorul și satira, oferind o viziune comică asupra miturilor și mentalităților rurale. „Păcală“ este a doua cea mai vizionată peliculă românească din toate timpurile, fiind urmărită în cinematografe de 14.644.029 de spectatori, cu doar 1.557 mai puţini decât „Nea Mărin miliardar“. Rolul principal este interpretat de Sebastian Papaiani, iar Geo Saizescu, în volumul său de memorii menționa că „l-am filmat pe Păcală travestit în preot, Papaiani filmând cu o barbă împrumutată de la un ţap. I-am ras ţapului barba, l-am machiat pe Papaiani cu ea şi, ca să nu se supere cumva stăpânul ţapului, la înapoiere, i-am lipit-o ţapului la loc.“
În 2006, la lansarea filmului „Păcală se intoarce”, Geo Saizescu declara că „Păcală este o chintesență a inteligenței și a umorului national ce înfruntă prostia omenească.”
Din vasta sa filmografie, amintim „Un surâs în plină vară” (1963), „Dragoste la zero grade” (1964), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Secretul lui Bachus” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1986), „Viaţă de artist” (2003) și „Iubire elenă” (2012).
A realizat documentare precum „Simfonia Deltei” (1986), „Vatra Dornei” (1987), „Semenic, Herculane, Muntele Mic” (1988) și a publicat numeroase cărți autobiografice, precum „Istoria dramatică a unui film comic – Păcală”, „Svejk – scenariu cinematografic după Jaroslav Hasek, tradus de Jean Grosu” și „Jurnalul unui bătrân lup de cinema”.
Geo Saizescu a desfăşurat o bogată activitate didactică, fiind profesor şi prodecan al Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii Hyperion, dar și director al Studioului de film TV (1972-1976).
A fost preşedintele fondator al Festivalului Internaţional de Teatru şi Film Hyperion Stud-Fest şi fondatorul Societăţii Umoristice „Păcală”, fiind recompensat, de-a lungul carierei, cu numeroase premii.
Filmele sale rămân actuale și iubite de public, având capacitatea de a captiva spectatorii prin umorul universal și inteligent, Saizescu influențând generații de cineaști români, oferindu-le o bază solidă în abordarea genului comic și în utilizarea umorului în critica socială.
Geo Saizescu s-a stins din viață la 23 septembrie 2013.
