În 22 ianuarie 1506 a fost întemeiată oficial Garda Elvețiană Pontificală, când un grup de 150 de elvețieni din Cantonul Uri, aflați în serviciul papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară prin Roma, intrând prin Porta del Popolo sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. În 1512, le-a fost acordat și titlul de „Apărători ai libertății Bisericii”.
Mercenarii elvețieni au fost aleși datorită reputației lor de soldați excepționali, iar de atunci, Garda Elvețiană Pontificală a rămas una dintre cele mai vechi unități militare în funcțiune continuă din lume.
Garda Elvețiană este formată din aproximativ 135 de bărbați, iar principalele responsabilități includ protecția personală a Papei, paza Palatului Apostolic și a Vaticanului, menținerea ordinii în timpul ceremoniilor religioase și însoțirea Papei în călătoriile sale apostolice.
Garda Elvețiană este recunoscută pentru uniformele sale distinctive în stil renascentist, cu dungi roșii, albastre și galbene. Papa Iulius al II-lea a stabilit culorile galben şi albastru, ce desemnau familia della Rovere, căreia îi aparţinea, mai târziu, Papa Leon al X-lea a adăugat şi culoarea roşie, specifică propriei familii, Medici, iar uniformele actuale au fost create în 1914 de către comandantul Jules Repond.
Unul dintre cele mai semnificative momente din istoria Gărzii Elvețiene a avut loc pe 6 mai 1527, în timpul jefuirii Romei, când 147 din cei 189 de membri ai Gărzii și-au sacrificat viețile pentru a-l proteja pe Papa Clement al VII-lea, permițându-i să scape. Această dată este comemorată anual prin ceremonia de depunere a jurământului pentru noii recruți.
Garda Elvețiană Pontificală rămâne o instituție unică, ce îmbină tradiția seculară cu responsabilitățile moderne de securitate și continuă să joace un rol crucial în protejarea Papei și a Vaticanului. Deși în epoca modernă rolul său militar a fost diminuat, Garda Elvețiană continuă să aibă o valoare inestimabilă prin simbolismul și contribuția sa ceremonială.
