La 8 noiembrie 1895, fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit, accidental, în timpul unui experiment de laborator, radiaţiile X (razele Röntgen).
În timp ce studia emisiile de raze catodice (flux de electroni) dintr-un tub vidat, a observat o lumină strălucitoare pe o placă acoperită cu platinocianidă barică aflată la câțiva metri distanță, chiar și când acesta era acoperită de alte obiecte. Știind că razele catodice erau prea slabe pentru a penetra pereţii de aluminiu ai tubului cu vid, s-a gândit că fluorescența plăcii se datora unei alte forme de radiație.
Röntgen a remarcat că obiectele așezate între tubul cu raze catodice și o placă fotografică au apărut pe aceasta ca niște umbre cu transparență variabilă, astfel că așezând mâna soţiei lui pe placa fotografică, a produs o imagine a oaselor și a inelului acesteia, umbra cărnii conturându-se slab în jurul lor.
Aceste raze necunoscute pătrundeau prin materiale solide și formau o imagine a obiectelor din interior, iar pentru că nu le-a înțeles pe deplin, Röntgen a numit aceste radiaţii, „raze X”, ,X” simbolizând un factor necunoscut.
Chiar dacă radiaţiile X nu se comportau ca lumina vizibilă, Röntgen nu a făcut o legătură între cele două. Abia în 1912, fizicianul german Max von Laue a realizat experimente unde razele X se difractau la trecerea prin cristale, dovedind că acestea erau o formă de radiaţie electromagnetică.
Descoperirile și lucrările lui Röntgen au îmbunătățit fundamental medicina, tehnologia și cercetarea științifică, permițând explorarea lumii invizibile ochiului uman, aducând un nivel ridicat de precizie și inovație în diagnosticare și tratament.
La scurt timp, razele X erau deja folosite în spitale pentru a observa oasele fracturate și alte structuri interne, fără intervenție chirurgicală, transformând modul în care erau diagnosticate și tratate leziunile și bolile interne.
Radiațiile X au fost folosite și în alte domenii, inclusiv în știința materialelor și în arheologie, pentru a analiza structurile interne ale obiectelor și artefactelor.
În urma acestei descoperiri, în 1901, Wilhelm Conrad Röntgen a obținut Premiul Nobel pentru fizică.
