(22 iunie 1898 – 25 septembrie 1970)
Erich Maria Remarque, pe numele său adevărat Erich Paul Remark, s-a născut la 22 iunie 1898, în Osnabrück și a fost un scriitor german, unul dintre cei mai cunoscuți autori de literatură germană a secolului al XX-lea, autorul romanului „Pe Frontul de Vest nimic nou”, cel mai cunoscut și mai reprezentativ roman despre Primul Război Mondial.
Născut în familia unui tipograf, a învățat la școala populară din Osnabrück, iar până în 1915, a urmat cursurile seminarului pedagogic catolic când, din cauza izbucnirii războiului, a fost nevoit să-și întrerupă studiile.
În 1916, după şase luni de instrucţie militară, a fost trimis pe Frontul de Vest, unde în iulie 1917, a fost rănit la picior, braț și gât de schijele unei grenade, fiind internat la spitalul militar din Duisburg.
După încheierea Primului Război Mondial, în ianuarie 1919, Erich Maria Remarque și-a reluat studiile și şi-a câştigat existenţa fiind comerciant ambulant, ziarist, agent de servicii funerare, organist, profesor, critic teatral şi muzical al ziarului „Osnabrücker Tageszeitung”.
Fiind preocupat de literatură și de filosofie, a început să publice poezii şi proză scurtă, iar în 1920 a publicat primul său roman, „Cuibul visurilor”.
În 1929, Erich Maria Remarque a publicat romanul „Pe Frontul de Vest nimic nou”, titlul fiind o frază caracteristică propagandei de război, o frescă a Primului Război Mondial, văzut prin ochii soldaţilor germani, ce par să nu aibă trecut sau viitor în afară de viața lor în tranșee, accentul fiind pus pe traumele suferite de psihicul combatanţilor şi pe lipsa de sens a confruntărilor, teatrul de operaţiuni fiind dominat de aleatoriu, moartea sau mutilarea survenind nu în urma unor acţiuni eroice, ci mai degrabă în funcţie de locul unde s-a întâmplat să cadă şrapnelul sau muniţia explozibilă.
În primele 18 luni de la publicare, romanul s-a vândut în peste 2,5 milioane de exemplare, fiind tradus în 22 de limbi, iar în 1930 a fost lansat filmul inspirat de roman, ce a obţinut Oscarul pentru cel mai bun film şi pentru cel mai bun regizor.
După nici trei ani, atât romanul, cât și filmul au fost interzise de regimul nazist, pe motiv că ar aduce prejudicii națiunii germane, iar după 1933, cărţile sale au fost arse, iar în 1938, i-a fost retrasă cetăţenia germană, emigrând în SUA.
În 1931, datorită romanului „Pe frontul de vest nimic nou”, Erich Maria Remarque a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, Asociația Ofițerilor Germani protestând contra acestei propuneri, susținând că romanul este o ofensă gravă adusă armatei germane și soldaților germani. Tot în 1931, scriitorul a fost nominalizat și pentru Premiul Nobel pentru Literatură.
Erich Maria Remarque a mai publicat „Trei camarazi” (1937), „Iubeşte-ţi aproapele” (1941), „Arcul de triumf” (1946), „Obeliscul negru” (1956), „Cerul nu iartă pe nimeni” (1961) și „Noapte în Lisabona” (1962).
Romanul „Întoarcerea din război” (1931) tratează prăbușirea Germaniei din 1918 și modul în care au fost tratați soldații germani la revenirea în țară, învinuiți că au pierdut războiul, acesta fiind interzis de regimul nazist.
Romanul „Scânteia vieții” (1952), prezintă viața dintr-un lagăr de concentrare, fiind scris în memoria surorii sale, Elfriede Scholz, care în 1943 a fost închisă și ucisă de naziști într-un asemenea lagăr.
Romanul „Soroc de viaţă, soroc de moarte” (1954), a fost cenzurat de editura germană care l-a publicat, fiind eliminate scenele ce prezintă atrocitățile comise de naziști în țările ocupate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Erich Maria Remarque s-a stins din viață la 25 septembrie 1970.
