(21 august 1862 – 25 aprilie 1911)
Emilio Salgari s-a născut la 21 august 1862, în Verona și a fost un scriitor italian ce se numără printre cei mai traduși autori italieni din toate timpurile, un precursor al literaturii științifico-fantastice, autor a peste 100 de romane de aventuri, cunoscut în special pentru romanele din ciclul „Pirații din Malaezia”, unde piratul Sandokan este personajul principal, dar și pentru romanele științifico-fantastice „Două mii de leghe pe sub America” (1888), „Fiii văzduhului” (1903), „Regele văzduhului” (1907) și „Minunile anului 2000” (1907).
Născut într-o familie de negustori, dorind să exploreze mările, a studiat navigația la o instituție de tehnică nautică din Veneția, însă din cauza performanțelor academice slabe, nu a absolvit niciodată.
S-a angajat ca reporter al ziarului „La Nuova Arena” și a început să își construiască o imagine de aventurier, susținând că a explorat deșertul Sudanului, Orientul și Nebraska, că a navigat pe cele șapte mări, când, de fapt, Salgari nu s-a aventurat niciodată mai departe de Marea Adriatică.
Emilio Salgari și-a transpus pasiunea pentru explorare și aventură în scris, iar în 1883 a debutat cu o povestire scurtă, „I selvaggi della Papuasia”. Primele sale povestiri au fost publicate în ziare ca serii, semnându-le „căpitanul Salgari”, titlu pe care l-a apărat într-un duel, când acesta a fost pus la îndoială.
Deși nu a vizitat niciodată Indiile, în 1884, a publicat primul roman din cele 11 ale ciclului „Pirații din Malaezia”, intitulat „Tigrii din Mompracem”, unde a descris cu o acuratețe aproape științifică aceste locuri, completate cu povești de dragoste și bătălii.
Eroul romanelor, Sandokan, este un prinț din Borneo ce a jurat să se răzbune pe britanicii care l-au deposedat de tron și i-au ucis familia, devenind pirat, sub numele „Tigrul Malaeziei”, bucurându-se de fidelitatea necondiționată a unui echipaj format din Yanez, portughezul loial, malaezieni și indigeni din Borneo.
Romanele lui Emilio Salgari, de-a lungul timpului, au avut peste 50 de adaptări cinematografice, însă cea mai cunoscută este miniseria din 1976, formată din șase parți, pentru televiziunea europeană, în limba italiană, unde un actorul indian Kabir Bedi a interpretat rolul lui Sandokan – Tigrul Malaeziei, în regia lui de Sergio Sollima, producție ce s-a bucurat de un succes imens.
Inspirându-se din ziare, reviste de călătorie și enciclopedii, Salgari a scris peste 200 de povești și peste 100 de romane de aventură, plasate în locații exotice, descriind diverse culturi.
Emilio Salgari a scris patru cicluri majore, respectiv „Pirații din Malaezia”, „Saga Corsarului Negru”, „Pirații din Bermuda” și o colecție de aventuri plasate în Vechiul Vest, eroii din romanele sale fiind, în mare parte, pirați, haiduci și barbari, ce luptă împotriva lăcomiei, a abuzului de putere și a corupției.
Poveștile lui Emilio Salgari au fost atât de populare încât editorul său a angajat și alți scriitori pentru a dezvolta poveștile sale de aventură, publicând peste 50 de romane în numele său. Chiar dacă stilul său a fost imitat de mulți scriitori italieni, o mare parte a literaturii italiene de aventură fiind o continuare a operei lui Salgari, niciunul nu a reușit să aibă parte de un succes asemănător.
Populare în rândul maselor, romanele lui Emilio Salgari nu au fost ocolite de scriitori precum Umberto Eco, Federico Fellini, Pietro Mascagni, Gabriel García Márquez, Carlos Fuentes, Jorge Luis Borges și Pablo Neruda, care au precizat că i-au citit operele în tinerețe.
În ciuda succesului și a numărului mare de romane publicate, Emilio Salgari nu a câștigat foarte mulți bani de pe urma operelor sale, mare parte din câștiguri fiind încasate de către editorii săi.
Emilio Salgari s-a sinucis la 25 aprilie 1911, imitând ritualul japonez seppuku.
