(8 februarie 1834 – 2 februarie 1907)
Dmitri Mendeleev s-a născut pe 8 februarie 1834, în Tobolsk, Siberia și a fost un chimist rus, celebru pentru descoperirea legii periodicităţii şi crearea tabelului periodic al elementelor, un instrument fundamental în chimia modernă, anticipând, astfel, existența și proprietățile unor elemente încă nedescoperite la acea vreme.
Născut într-o familie cu tatăl profesor și mama proprietară de sticlărie, a urmat studiile gimnaziale în localitatea natală, iar după ce fabrica familiei a ars și tatăl său a decedat, familia s-a mutat la Moscova în 1849, unde Mendeleev a fost respins de Universitatea din Moscova. În 1850, s-a mutat în Sankt Petersburg, fiind admis la Institutul Pedagogic Principal.
A început să publice lucrări de cercetare încă de la vârsta de 20 de ani, iar în 1855, după ce a absolvit primul din promoţia sa, a fost diagnosticat cu tuberculoză. Pentru a se recupera, a fost determinat să se mute în Peninsula Crimeea, unde a predat ştiinţe la liceul din Simferopol. După două luni, a decis să se întoarcă la Sankt Petersburg pentru a-și continua educația, absolvind în 1856 un program de masterat în chimie la Universitatea din Sankt Petersburg.
Dmitri Mendeleev a început să efectueze cercetări în domeniul chimiei organice, iar în urma obținerii unei burse la Universitatea din Heidelberg, a studiat alături de mari chimiști ai vremii, precum Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff.
În 1860 a participat la prima conferinţă internaţională dedicată chimiei, desfăşurată la Karlsruhe, iar în 1861, revenind la Institutul Tehnic din Sankt Petersburg, a publicat lucrarea de 500 de pagini intitulată „Chimia Organică”, pentru care a fost recompensat cu premiul Domidov.
În 1864 a obținut o catedră la Institutul Tehnologic, iar după ce în 1865 și-a susținut teza de doctorat, a fost numit profesor de tehnologie chimică la Universitatea din Sankt Petersburg, iar din 1867 a devenit profesor de chimie generală.
Din cauză că nu a putut găsi un manual de chimie care să îi satisfacă nevoile la clasă, și-a propus să scrie unul, publicând, astfel, în 1869, „Principiile Chimiei”, manual ce a fost tradus în engleză, franceză şi germană.
La capitolul despre elementele halogene, clorul și analogii săi, a comparat proprietățile acestui grup de elemente cu cele ale grupului de metale alcaline, precum sodiul, descoperind similitudini în evoluția greutății atomice. După ce a studiat metalele alcaline, Dmitri Mendeleev a stabilit că ordinea greutăților atomice poate fi utilizată nu numai pentru a aranja elementele din fiecare grup, ci și pentru a aranja grupurile în sine, descoperind legea periodicității.
Pe 6 martie 1869, Dmitri Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie lucrarea „Dependența între proprietățile masei atomice a elementelor”, prin care a propus folosirea masei și a valenței pentru a descrie elementele chimice.
Înțelegând că proprietăţile elementelor erau foarte importante, a notat cele 70 de elemente cunoscute până atunci pe nişte bucăţi de hârtie asemănătoare cărţilor de joc, după care a notat proprietăţile fundamentale ale fiecărui element în parte, inclusiv greutatea atomică. După ce a observat importanța greutății atomice, comportamentul elementelor părând să se repete pe măsură ce aceasta creştea, a continuat să mute bucăţile de hârtie până când a găsit modelul corect de dispunere, elementele similare fiind grupate în coloane verticale. Avea atâta încredere în validitatea legii periodice, încât a propus modificări ale valorilor general acceptate pentru greutatea atomică a câtorva elemente și a prezis locurile în tabel ale elementelor încă necunoscute la acea vreme, împreună cu proprietățile lor.
Descoperirea sa, cuprinsă în lucrarea „Relaţia dintre proprietăţi şi greutăţile atomice ale elementelor”, întocmită în două săptămâni, a fost prezentată Societăţii Ruse de Chimie pe 28 octombrie 1869, însă inițial, sistemul periodic nu a trezit interesul chimiștilor. Abia după descoperirea unor elemente prezise de Mendeleev, precum galiul (1875), scandiul (1879) și germaniul (1886), sistemul a început să fie acceptat pe scară largă, aducându-i prestigiul internațional.
În ciuda faimei și a numeroaselor premii obținute, din cauza ideilor sale progresiste, Mendeleev a avut numeroase conflicte cu autoritățile academice și cu guvernul rus, ceea ce a condus, în 1890, la demisia sa de la catedra Universităţii din Sankt Petersburg.
Mendeleev a studiat și comportamentul gazelor și al lichidelor, formulând legi despre expansiunea lichidelor la temperaturi ridicate, a contribuit la dezvoltarea industriei petroliere rusești, studiind fracționarea petrolului și a propus o variantă îmbunătățită a standardizării greutății și măsurilor în Rusia.
Dmitri Mendeleev a transformat domeniul chimiei într-un sistem coerent, tabelul periodic al elementelor reprezentând piatra de temelie a chimiei moderne, influențând descoperirea noilor elemente și dezvoltarea științei materialelor. În onoarea sa, elementul cu numărul atomic 101 a fost numit mendelevium (Md).
Dmitri Mendeleev s-a stins din viață pe 2 februarie 1907.
Mendeleev este recunoscut ca unul din cei doi chimişti care au creat, independent unul de altul, prima variantă a tabelului periodic al elementelor. Germanul Julius Lothar Meyer a realizat în 1864 un tabel al elementelor chimice, modificat în 1868, elementele fiind aşezate în ordinea masei atomice. Mayer şi-a publicat lucrarea mult mai târziu decât Mendeleev și se consideră că cei doi chimişti, au descoperit sistemul periodic al elementelor în acelaşi timp.
Diferența este dată de faptul că tabloul lui Mendeleev are o reprezentare completă a relaţiei dintre elementele chimice, fiind capabil să prezică și existenţa altor elemente, pe care le-a numit eka-elemente, încă nedescoperite pe vremea sa, precum şi a proprietăţilor generale ale acestora.
