(15 iunie 1841 – 2 octombrie 1910)
Dimitrie Grecescu s-a născut la 15 iunie 1841, în satul Cerneți, judeţul Mehedinţi și a fost un botanist și medic român, membru titular al Academiei Române, considerat întemeietor al botanicii medicale din România, autor al lucrărilor „Ierbarul florei României” și „Ierbarul european”.
Născut într-o familie de țărani, a urmat studiile primare și liceale în Drobeta-Turnu Severin și rămas orfan de ambii părinți, a fost nevoit să presteze diverse munci pentru a se întreține.
Doctorul Carol Davila, întâlnindu-l întâmplător pe Dimitrie Grecescu în timp ce muncea într-un magazin din Drobeta-Turnu Severin, l-a remarcat și observând că are aptitudini deosebite și o înclinație pentru botanică, l-a luat sub directa sa îndrumare, dându-i posibilitatea să termine studiile secundare, sprijinindu-l apoi să urmeze Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie, pe care botanistul a absolvit-o în 1863.
În 1864, în urma unui concurs pentru o bursă în străinătate, a fost trimis de Ministerul Instrucțiunii Publice pentru a studia la Facultatea de Medicină din Paris, unde în 1868 şi-a luat doctoratul în medicină.
Întors în țară, a ocupat, prin concurs, funcția de profesor de botanică la Şcoala de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, ulterior devenind profesor titular la Catedra de Botanică Medicală și director al Laboratorului de Botanică Medicală.
Între 1864-1874, a ocupat funcția de director al Grădinii Botanice din Bucureşti, unde s-a ocupat de organizarea acesteia, iar în urma numeroaselor excursii pe care le-a realizat în diferitele regiuni din ţară, a întocmit „Ierbarul Florei României”. Totodată, prin diferitele schimburi de plante pe care le-a realizat cu botaniştii din alte țări, a pus bazele unei colecţii deosebit de valoroase, intitulată „Ierbarul european”.
Grecescu a fost medic la Spitalul de copii din București, iar în timpul Războiului de Independență (1877-1878) a servit ca medic militar, în cadrul Direcţiei Medicale.
În 1898, după o muncă de 30 de ani, a publicat lucrarea care l-a consacrat, „Conspectul Florei României”, ce cuprinde descrierea a peste 3000 de specii și varietăți, la care se adaugă și o scurtă caracterizare ecologică și fitogeografică.
În 1909, lucrarea a fost completată printr-o listă de plante rare, necunoscute până în acel moment, grupate într-un „Supliment“, unde se indică și aria de răspândire a plantelor pe teritoriul ţării şi particularităţile vegetaţiei din fiecare zonă şi regiune.
Dimitrie Grecescu a mai realizat studii privind flora și vegetația munților Ceahlău, Bucegi și a celor din Suceava, a împrejurimilor mânăstirilor Agapia, Văratec și Neamț, dar și a Macedoniei.
Dimitrie Grecescu a pus bazele fitogeografiei din România, descriind pentru prima dată vegetația, luând în calcul și factorii geografici, încercând o clasificare a plantelor pe criterii exclusiv morfologice. Acesta a participat activ la fondarea Societății științelor medicale din București, a fost membru al Societății farmaciștilor, al Societății naturaliștilor din Moscova, al Societăţii de Matematici şi Ştiinţe Naturale din Cherbourg, membru al Academiei Internaţionale de Botanică Geografică din Franţa și al Societăţii Franceze de Botanică.
În urma bombardamentului din 4 aprilie 1944 asupra mun. București, odată cu clădirea Institutului Botanic din București, au fost distruse și ambele ierbare și alte studii realizate de Grecescu.
Dimitrie Grecescu s-a stins din viață la 2 octombrie 1910.
