Dimitrie Gerota

Evaluează acest articol!

(17 iulie 1867 – 3 martie 1939)

Dimitrie Gerota a fost o personalitate marcantă a medicine românești, care alături de Carol Davilla, a fost unul din ctitorii medicinii românești, ce s-a remarcat prin bogata activitate de anatomist, chirurg și dascăl, a fost membru corespondent al Academiei Române, primul radiolog român și inventatorul „metodei Gerota” ca și cale de evidențiere a vaselor limfatice prin injectarea lor cu substanță de contrast.

Gerota a efectuat cercetări cu privire la anatomia și fiziologia vezicii urinare și apendicelui și este fondatorul unei instituţii medicale care astăzi îi poartă numele, respectiv Spitalul militar central Prof. Dr. Dimitrie Gerota, în care sunt operați și îngrijiți numeroși bolnavi.

Acesta a fondat și un muzeu de mulaje anatomico–chirurgicale realizate de către el și a descris pentru prima dată fascia pararenală, care în orice tratat de urologie contemporan este denumită drept fascia Gerota.

Gerota a înfiinţat şcoli, spitale şi laboratoare, a fost un educator sanitar, încercând permanent să ridice nivelul ţărănimii şi muncitorimii. În toate aceste activități a rămas constantă dimensiunea filantropică a sa, înțeleasă în sensul cel mai profund, ca expresie a dragostei și a respectului pentru om.

Dintre actele sale filantropice sunt amintite societatea „Egalitatea“ din Craiova și „Fundația Gerota“, o organizație caritabilă care ajuta bolnavii, orfanii și studenții merituoși. Această activitate a fost continuată de fiul său, Dumitru D. Gerota, profesor la Facultatea de Drept și, după 1989, de fiul acestuia, dr. Jean Gerota care, în 1999, a reînființat fundația, având ca scop sprijinirea tinerilor medici români pentru studii post-universitare în străinătate.

Copilărie

Dimitrie Gerota a fost un oltean neaoş, născut la 17 iulie 1867, în Craiova, într-o familie numeroasă, cu 7 copii. Acesta a fost fiul lui Dimitrie Constantin Gerota, preot la o biserică din Craiova și a Mariei Gerota, casnică. Doctorul Richard Constantinescu povestea despre originile doctorului: „Tatăl său era preot la Biserica Sfântul Ilie din Craiova, iar bunicul său, Dimitrie Constantin, a fost de asemenea preot, în satul Gioroc, sat care a oferit nu numai locul, cât și originea numelui familiei Gerota, familie ce provenea din Macedonia”.

După ce a absolvit liceul în Craiova, în 1886, la 19 ani, devine student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, unde în vara anului 1892 obţine diploma de „doctor în medicină”, cu teza de doctorat „Violetul de metil ca agent terapeutic“. În 1889, medicul obține prin concurs un post de preparator la catedra de anatomie din cadrul Facultății de Medicină.

Conform unui articol a scriitorul Mihail Mihailide din revista „Viaţa medicală”, Dimitrie Gerota, la un an de la încheierea studiilor de medicină, obţine o „bursă de studii Simonidi Răducanu pentru perfecţionare în Franţa şi Germania. Pitarul Simonidi, filantrop, ctitor al unor lăcaşe de cult, a înfiinţat o fundaţie ce înlesnea tinerilor buni la carte, dar lipsiţi de mijloace financiare, să efectueze studii în străinătate. De bursa Răducanu Simonidi au beneficiat numeroşi astfel de studenţi ce au devenit nume demne de un ipotetic Panteon al României, între care şi viitorul sculptor C. Brâncuşi”.

Între anii 1893-1894, Dimitrie Gerota studiază la Paris, unde a fost elevul profesorilor Poirier, Daraboeuf şi Guyon, iar între 1895 – 1897, acesta urmează o specializare la Berlin, unde a fost elevul profesorilor chirurgi von Bardeleben, von Bergman, König şi Hahn, al profesorilor fiziologişti Munk şi Hertwig şi al profesorului anatomist Waldeyer, iar din 1895 a devenit asistent la Institutul de anatomie din Berlin.

În cadrul Institutului, acesta elaborează o metodă originală de injectare a vaselor limfatice, cunoscută drept „metoda Gerota“. La Paris şi la Berlin, tânărul bursier Gerota studiază „boalele căilor urinare”, anatomia, fiziologia şi chirurgia, iar în 1897 când se întoarce în ţară, acesta devine profesor de anatomie la Facultatea de Arte Frumoase „Belle Arte” din București, asistent la catedra de anatomie și chirurgie experimentală condusă de Toma Ionescu din cadrul Institutul de Ginecologie, chirurg la Eforia Spitalelor, profesor de anatomie topografică şi chirurgicală în cadrul Institutului Medico-Militar și şef al consultaţiilor chirurgicale de la Spitalul „Brâncovenesc”.

Raxele X – primul radiolog

În 1898, Dimitrie Gerota este numit şef al laboratorului de radiologie al spitalului Colţea, care tocmai ce fusese înfiinţat, publicând lucrarea „Razele lui Roentgen sau razele X”. Doctorul Richard Constantinescu povestea că: „A fost primul medic român sever afectat de raze X, ca urmare a expunerii profesionale, suferind o radiodermită a mâinilor, ulterior fiind diagnosticat cu un epiteliom, o formă de cancer, care a necesitat o amputație a mâinii. Colegul său, medicul ieșean Emil Radu, a murit în urma unor suferințe cumplite cauzate de multiplele leziuni profesionale, urmare a expunerii profesionale la radiații. Astfel, doctorul Gerota intră în istoria medicinei drept primul medic radiolog al României”.

Brâncuși – „Jupuilă”

Unul dintre studenții profesorului Gerota de la Școala Națională de Arte Frumoase din București, a fost Constantin Brâncuși, care i-a fost recomandat doctorului de către tatăl său. Între anii 1900 – 1902, Constantin Brâncuși realizează un ecorșeu din gips, o figură sculptată care arată muşchii corpului fără piele, o figură de studiu pentru anatomişti denumită „Jupuitul”, care a fost rodul învățăturilor lui Gerota, bazat pe disecțiile făcute în cadrul Facultății de Medicină și Muzeului de Anatomie Comparată, care l-a îndrumat pas cu pas, arătându-i cum să construiască fiecare muşchi.

„Jupuitul” este o sculptură deosebit de familiară pentru orice student la medicină, care cu tot cu postament, cântăreşte peste 200 de kilograme, iar la origine i s-a spus „Ecorşeul”, din francezul écorché – jupuit.

Beneficiind de susținere din partea profesorului Gerota, Brâncuși și-a multiplicat lucrarea în patru exemplare, dintre care unul a fost păstrat de doctorul Gerota, altul a ajuns la colegiul Carol I din Craiova, al treilea face parte din Colecția Muzeului de Anatomie din Iași, iar ultimul la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca.

Totodată, Dimitrie Gerota și-a ajutat studentul, pe Constantin Brâncuși, să plece la Paris pentru a studia, asigurându-i acestuia un venit lunar de 24 franci.

Brâncuși povestea despre mentorul său că: „Seriozitatea și punctualitatea cu care își îndeplinea sarcinile didactice, bogația documentării iconografice, expunerile sale clare și deloc pedante însoțite întotdeauna de desene în crete colorate făcute la tablă cu mâna lui, în timp ce vorbea, construcția regiunii sau a aparatelor făcute, plecând de la simplu la compus, fermeca pe student și-l obliga să urmărească această construcție pe care fiecare era tentat să o copieze pe caiet, desenând în același timp cu profesorul, fără ca aceasta să fie o îndatorire imensă”.

Doctorul Richard Constantinescu povestea despre relația celor doi: „Brâncuși, la fel ca Gerota, provine din același spațiu doljean. Tatăl doctorului Gerota l-a remarcat și ajutat pe tânărul Constantin Brâncuși. Dr. Dimitrie Gerota l-a îndrumat pe Brâncuși în a-și însuși noțiunile de bază în anatomie și l-a sprijinit material în perioada sa de început de la Paris. Ecorșeul a fost realizat de Brâncuși, după multe studii și disecții, făcute sub îndrumarea atentă a profesorului Gerota, considerat autorul moral și finanțatorul lucrării”.

Spitalul Gerota

În vara anului 1907, Dimitrie Gerota înfiinţează, lângă Foişorul de Foc, „Sanatoriul Gerota”, astăzi fiind actualul spital al M.A.I. „Spitalul de Urgență Profesor Doctor Dimitrie Gerota”. În actul de înfiinţare al instituției medicale făcut public de prof. doctor Dan Setlacec, Dimitrie Gerota nota: „În această clădire, destinată a fi spitalul meu particular pentru boli chirurgicale şi faceri, voi îngriji atât bolnavi care vor putea plăti, cât şi dintre aceia care nu vor putea plăti”.

Această unitate spitalicească era una dintre cele mai moderne unități chirurgicale, unde erau tratați pacienții din țară și din străinătate, unde erau îngrijiți gratuit bolnavii săraci și copii orfani, iar la doi bolnavi care își plăteau spitalizare se adăuga unul pentru care îngrijirea era suportată din veniturile spitalului. În anul 1948 spitalul a fost naționalizat și preluat de Ministerul de Interne.

Din anul 1998, spitalul a recăpătat numele întemeietorului său, fiind înființată „Fundația D. Gerota“, care continuă opera științifică și filantropică a renumitului medic. Din moștenirea medicului Gerota face parte și un muzeu în care sunt expuse o serie de mulaje anatomico-chirurgicale lucrate de el.

Carieră

În 1907, Dimitrie Gerota devine profesor agregat la Facultatea de Medicină, iar după moartea lui Toma Ionescu, acesta va conduce catedra de anatomie topografică și chirurgie experimentală până în anul 1937, când se pensionează. Medicul a avut numeroase contribuții științifice, evocate pe larg în comunicările prezentate, cele mai importante fiind cele legate de dezvoltarea anatomiei și impunerea școlii românești de chirurgie pe plan internațional și introducerea radiologiei în practica medicală în România.

În 1916, Dimitrie Gerota, grație recunoașterii contribuților în medicină, devine membru corespondent al Academiei Române și vicepreședinte al Societății Române de Istorie a Medicinei, președintele Societății de chirurgie și membru al Academiilor medicale din Franța, Germania și Austria.

Profesorul Victor Babeş, caracteriza activitatea medicului astfel: „Doctorul Gerota este înainte de toate un admirabil tehnician. Metodele şi procedeele sale sunt cunoscute în toată lumea medicală. Lucrările sale sunt de o valoare extraordinară şi figurează cu cinste în manualele reputate de anatomie.”

Neobosita activitate de medic s-a asociat cu aceea de profesor respectat de studenți, deopotrivă pentru ținuta cursurilor, dar și pentru grija și dragostea pe care o manifesta față de toți, îndeosebi față de cei mai nevoiași.

Război

În 1913, la 46 de ani, Dimitrie Gerota este mobilizat în calitate de conducător şi proprietar al Sanatoriului de chirurgie şi însoţeşte trupele române pe frontul din Bulgaria în cel de al doilea război balcanic. Prezența în rândul trupelor i-a îmbogăţit şi mai mult experienţa profesională, întâmpinând epidemia de holeră, consemnând despre aceste cazuri. Medicul s-a remarcat și prin protestele hotărâte față de condițiile sanitare din armată, acesta contribuind la adoptarea unor măsuri împotriva epidemiei de dizenterie de pe front.

Înainte de a pleca la război, Gerota oferă gratuit Ministerului de Război, 25 de paturi în sanatoriul său pentru îngrijirea răniţilor, doctorul Mihailide menționând că: „Nu poţi să nu te întrebi din ce aluat vor fi fost făcuţi aceşti străbunici şi bunici ai noştri, gata oricând să considere interesul ţării lor mai presus de cel personal.”

După ce revine în țară, medicul căpitan în rezervă Dimitrie Gerota notează în broşura „Impresiuni şi aprecieri din timpul acţiunei militare în Bulgaria – 22 iunie – 20 august 1913”, că: „Şefi de guverne, miniştri şi deputaţi, treziţi-vă şi coborâţi în mijlocul masei poporului pe care-l înşelaţi cu discursurile voastre mincinoase. Vedeţi ignoranţa şi neştiinţa lui de carte, vedeţi abuzurile şi apucăturile subalternilor şi ale protejaţilor voştri politici şi mulţumiţii lui Dumnezeu că răbdarea românului e mare.”

Închis de Carol al II-lea

Dimitrie Gerota a fost un personaj militant pe toate planurile, s-a impus prin opoziția față de tendințele dictatoriale, astfel că, în noiembrie 1935, trimite ziarului Universul articolul „Monarhie cu camarilă sau republică”, care era o critică la adresa regelui Carol al II lea, atrăgând astfel mânia acestuia, iar pentru ofensă adusă regelui este închis în anul 1935, la Malmaison, de unde este eliberat patru zile mai târziu ca urmare a protestelor studenților de la Medicina din București.

În 1936, este arestat din nou, este întemnițat la Jilava și trimis în judecată, însă procesul nu va avea loc, Gerota fiind pus în libertate.

Formaldehida și descrierea fasciei renale

Dimitrie Gerota utiliza formaldehida în soluție apoasă de 5% în fixarea secțiunilor anatomice, astfel că, după ce injecta formaldehida, congela și secționa cadavrul. Gerota a discutat pe larg despre efectele microscopice și macroscopice ale formalinei, că „una dintre cele mai de valoare proprietăti ale aldehidei formice este aceea de a fixa organele în situațiunea lor naturalã și de a le da o elasticitate remarcabilã.”

Gerota menționa că: „Gratie acestei proprietãți se poate studia anatomia întregului corp, putând secționa cadavre întregi în felii transversale sau longitudinale.”

Între anii 1895 și 1896, în timp ce se afla la Berlin și lucra la Institutul de Anatomie sub conducerea prof. Waldeyer, în lucrarea sa din 1895, plecând de la lucrãrile lui Zuckerkandl, Gerota demonstreazã cã „principalul aparat de susținere al rinichiului este fascia renală divizatã în foaia prerenalã si retrorenalã.

Rinichiul este fixat de cele douã foi prin fibre conjunctive și țesut lamelar”. Astfel, fascia renalã va fi cunoscutã ca „fascia Gerota” și este definitã ca o „capsulã a rinichiului formatã din țesut conjunctiv. Ea separă grăsimea perirenală de grăsimea pararenală, constituind un reper anatomic de largă aplicație clinică și chirurgicală.“

„Masa Gerota”, limfaticele rectului, limfaticele sânului

În 1896, Dimitrie Gerota a publicat o metodã originalã de evidențiere a limfaticelor, prin injectare unui amestec de albastru de Prusia dizolvat în eter. Procedeul Gerota este adoptat imediat în întreaga lume și a permis realizarea de progrese rapide în ceea ce privește anatomia sistemului limfatic, iar, cu unele modificãri, metoda este folositã și astãzi.

Gerota s-a concentrat mai ales asupra studiului drenajului limfatic al rectului și sânului, scriind că: „în baza acestei lucrãri originale am fost primit ca asistent al primului Institut Anatomic din Berlin”, subliniind importanța evidării limfatice în chirurgia cancerelor.

Dimitrie Gerota a avut o contributie însemnatã și în studiul limfaticelor sânului, el confirmând calea principalã de drenaj, cea axilară, urmatã de ganglionii subclaviculari. Acesta a descris și vasele de drenaj limfatic cãtre grupurile ganglionare mamare interne și chiar o anastomoză limfatică cãtre ganglionii epigastrici inferiori. Gerota a observat că „glanda mamară nu mai este mobilă pe straturile sudiacente, acesta fiind indiciul unei propagări manifeste a cancerului spre peretele toracelui.”

Invazia precoce a mușchiului mare pectoral este explicată prin vasele limfatice care „perforează peretele toracic pentru a se termina în ganglionii ce însoțesc artera mamară internã.” Observația lui Gerota, constituia la acea vreme, un argument important pentru mastectomia radicală introdusã de Halsted.

Radiologia

Dimitrie Gerota a fost primul radiolog din România. În 1896 apare celebra lucrare a lui Wilhelm Conrad Röntgen „Eine neue Art von Strahlen”, iar în 1898, la București, Dimitrie Gerota publică lucrarea „Razele lui Röntgen sau razele X”, acesta introducând în țarã nu numai radiologia dar și radioterapia.

Mobilizarea postoperatorie precoce

Din 1909, Dimitrie Gerota preconiza mobilizarea imediatã postoperatorie, el revinând asupra acestui subiect în 1927 și în 1931, prin publicarea rezultatelor obținute de la 3050 de laparotomii din care 875 mediane și 1480 laterale „fãră complicații imputabile mobilizării precoce și cu un procent redus de complicații generale.”

Ginecologie

În vremea în care lucra la Institutul de Ginecologie din Bucuresti, Dimitrie Gerota a constatat lipsa unui manual de ginecologie, acesta precizând că: „Pentru aceasta am crezut cã traducerea ginecologiei lui O. Schäffer ar putea folosi studenților ca o călăuză în studiul ginecologiei, lucrarea fiind divizată în două părți, în prima parte atlasul e privit mai mult din punct devedere știintific, anatomic și microscopic, iar în a doua parte acesta tratează din punct de vedere practic diagnosticul și tratamentul.”

Apendicita

În 1929, Dimitrie Gerota publicã „Apendicita și celelalte maladii ale apendicelui vermiform. Studiu anatomo-clinic”. Fiind un exemplu de monografie medicalã, lucrarea conține 345 de figuri, dintre care cea mai mare parte sunt desenate de el însusi. Chiar și după 75 de ani de la apariția acesteia, această carte care nu poate fi ignoratã de nimeni care se ocupã de patologia apendicelui cecal. Interesul științific este justificat și astăzi pentru părțile de anatomie, anatomie comparatã, embriologie și anatomie patologică. Capitolele de diagnostic și clinică, precum și cel de tehnicã chirurgicalã sunt argumentate de observații clinice de mare valoare, lucrarea fiind premiatã de către Academia Română.

Ultimii ani din viață

Dimitrie Gerota s-a stins din viață la 3 martie 1939, la Bucureşti, fiind îngropat la Cimitirul Bellu.

În afară de activitatea medico-chirurgicală, Dimitrie Gerota a patronat, „fără zgomot”, o mare activitate filantropică, îmbrăcând anual, timp de 25 de ani, câte 150-200 de copii săraci şi alimentând zilnic 20-25 de elevi săraci de la şcolile din apropierea instituției pe care o fondase. Pe lângă aceasta, a oferit gratuit îngrijire medicală şi chirurgicală, ţinând la dispoziţia studenţilor, altor intelectuali şi multor persoane lipsite de mijloace materiale aproxiamtiv 20-25 % din numărul camerelor sanatoriului său.

Dimitrie Gerota a fost ales, în decembrie 1937, parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară, iar în perioada comunistă, pentru aproape jumătate de secol, numele ilustrului chirurg Dimitrie Gerota a fost șters din memoria poporului român, deoarece medicul a fost membru al Mișcării Legionare, respectiv membru în senatul legiunii.

Bibliografie: