(14 ianuarie 1819 – 20 august 1872)
Dimitrie Bolintineanu s-a născut la 14 ianuarie 1819, în Bolintin-Vale și a fost un scriitor, publicist şi om politic român, participant al Revoluției din 1848.
Fiu al unui mic arendaș aromân, și-a petrecut copilăria în satul natal, iar în 1829 s-a mutat în Bucureşti, fiind înscris la cursurile şcolii Colţea.
În 1831 rămâne orfan de ambii părinţi, fiind crescut de rude mai avute, însă este obligat și să se întrețină singur, având diverse slujbe funcţionăreşti.
A urmat și cursurile liceului „Sfântul Sava”, iar în 1836, din partea Asociației literare, pleacă cu o bursă de studii la Paris.
În 1841 se angajează copist la Secretariatul de Stat, iar în 1842 debutează în „Curierul de ambele sexe” cu poemul „O fată tânără pe patul morţii”.
În 1847 publică primul volum de versuri „Colecție din poeziile domnului D. Bolintineanu”, ce cuprinde elegii, balade istorice și balada fantastică „Mihnea și baba”.
Participă la Revoluția din 1848 și redactează gazeta politică „Poporul suveran”, unde face propagandă revoluţionară, însă după înfrângerea revoluției, este exilat, refugiindu-se în Transilvania, la Constantinopol și la Paris.
În 1855 publică volumul „Poesii vechi și nouă”, iar în revista „România literară” publică romanul „Manoil”, unul dintre primele romane publicate în limba română, construit sub formă epistolară, în manieră romantică.
În 1859, revine în țară pentru a participa la viața politică, este numit în 1863 ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii publice, în guvernul condus de Mihail Kogălniceanu, iar la 19 iulie 1864 demisionează şi este numit de Cuza membru al Consiliului de Stat.
Bolintineanu a scris atât proză, cât și versuri, acesta publicând peste 50 de volume de poezii, ciclurile „Legendele istorice”, „Florile Bosforului”, „Basmele”, „Macedonele” și „Reveriile”, epopei precum „Conrad” (1868) și „Traianida” (1870), jurnale de călătorie, fabule, satire, dramaturgie și biografii romanţate.
În 1871, grav bolnav, abandonat de oficialități și insuficient sprijinit de prieteni, din cauza mizeriei și sărăciei capătă o afecțiune psihică și este internat la Spitalul Pantelimon.
Dimitrie Bolintineanu s-a stins din viață la 20 august 1872.
