(13 mai 1907 – 19 aprilie 1989)
Daphne du Maurier s-a născut la 13 mai 1907, în Londra și a fost o scriitoare britanică, cunoscută pentru romanele „Rebecca” (1938), „Hanul Jamaica” (1936), „Verișoara mea Rachell” (1951), „Generalul Regelui” (1946) și „Golful Francezului” (1941), ce au fost adaptate în filme de succes.
Născută într-o familie de artiști, părinții fiind actori, iar bunicul său scriitorul George du Maurier, Daphne a avut parte de o educație aleasă ce i-a permis să se dezvolte și să-și exerseze latura literară, publicând, în 1931, primul ei roman intitulat „Spiritul iubitor”, ce spune povestea familiei Coombe de-a lungul a patru generații, bazându-se pe evenimente și locuri reale, dar cu nume schimbate.
Romanul „N-aș mai vrea să fiu tânăr” (1932) descrie viața tumultuoasă a unui tânăr care, cuprins de pofta pentru iubirea perfectă și pasională, ia viața în piept, însă este dezamăgit de realitate, romanul fiind lipsit de intrigile complicate și de suspans acut.
În 1936, publică romanul „Jamaica Inn”, inspirat de perioada când scriitoarea a locuit, în 1930, la adevăratul Jamaica Inn, care încă există ca pub în mijlocul Bodmin Moor, în Cornwall, ce relatează povestea unei femei care locuiește, alături de mătușa și unchiul său la Jamaica Inn și descoperă că hanul este un loc nesuferit, îngrozitor pentru localnici și că unchiul ei are legături cu contrabandiștii. Ulterior, acest roman a fost ecranizat de către Alfred Hitchcock și denumit tot „Jamaica Inn”.
În 1938, publică romanul „Rebecca”, povestea unei femei care se căsătorește cu un văduv bogat înainte de a descoperi că atât el, cât și gospodăria acestuia sunt bântuite de amintirea primei sale soții, Rebecca. Acest roman s-a vândut în peste 2,8 milioane de exemplare, a fost adaptat de nenumărate ori atât pentru teatru, cât și pentru marile ecrane, iar ecranizarea „Rebecca” (1940), regizată de Alfred Hitchcock și care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film, a fost și pelicula cu care s-a deschis prima ediție a Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în 1951.
Du Maurier a scris multe povești de succes, majoritatea plasate pe coasta sălbatică a Cornwallului, romane şi povestiri întunecate, cu întorsături neaşteptate sau cu finaluri pline de suspans, ficțiune istorică, câteva piese de teatru și un ghid de călătorie.
Filmele regizate de Hitchcock „The Birds” (1963) și „Don’t Look Now” (1973), au la bază nuvelele „Păsările” și „Nu privi acum”, scrise de Du Maurier.
În 1969, Du Maurier a fost numită Dame Commander în Ordinul Imperiului Britanic, iar în 1977, și-a publicat autobiografia „Growing Pains”.
Daphne Du Maurier s-a stins din viață la 19 aprilie 1989.
