(19 iunie 1623 – 19 august 1662)
Blaise Pascal s-a născut la 19 iunie 1623, în Clermont și a fost un filozof, matematician, fizician, inventator şi scriitor francez, ce a pus bazele teoriei moderne a probabilităților, a formulat ceea ce a devenit cunoscut drept principiul presiunii lui Pascal, a adus contribuții importante în studiul fluidelor, clarificând conceptele de presiune și vid, a inventat un calculatorului mecanic, denumit Pascaline, celebru pentru lucrarea filozofică „Cugetări”, ce cuprinde pariul lui Pascal: „Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă El există și nu crezi, atunci ai pierdut totul”.
Rămas orfan de mamă încă de la o vârstă fragedă, a fost crescut și educat de către tatăl acestuia, un om pasionat de matematică și, în general, de știință, ce a stabilit că fiul său nu va învăţa nimic despre matematică până la vârsta de 15 ani. Impulsionat de această interdicție, la 12 ani a început să înveţe de unul singur geometrie, descoperind că „suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte”. Când tatăl său a aflat, impresionat de acesta, i-a permis fiului său să aibă o copie a lucrării „Elementele” de Euclid.
De la vârsta de 14 ani, Blaise Pascal a început să-l însoţească pe tatăl său la întrunirile călugărului Marin Mersenne, de la Paris, iar la 16 ani, a prezentat câteva teoreme despre geometria proiectivă, inclusiv hexagonul mistic, denumită ulterior Teorema lui Pascal, conform căreia într-un hexagon înscris într-un cerc, punctele de intersecţie ale laturilor opuse sunt coliniare.
În 1639, după ce tatăl său a fost numit colector de taxe pentru Normandia de Sus, familia s-a mutat la Rouen, iar Blaise Pascal a publicat prima lucrare științifică „Eseu despre secțiunile conice”, bazat pe studiul său asupra lucrării lui Girard Desargues despre geometria proiectivă, lucrare ce s-a bucurat de un mare succes.
Totodată, realizând că tatălui său i-ar fi de mare ajutor o mașinărie care să-l ajute în rezolvarea calculelor matematice, în 1942 a inventat prima mașină de făcut calcule, un calculator aritmetic care putea să adune și să scadă, compus dintr-un set de roți, pe fiecare dintre ele fiind trecute numerele de la zero la nouă, pentru invenția sa primind un brevet special acordat de însuși Louis al XIV-lea.
Absorbit de știință, a testat teoriile lui Galileo și Torricelli, reproducând și amplificând experimentele asupra presiunii atmosferice, demonstrând în 1647, după ce s-a contrazis cu Descartes, că vidul există.
În 1648, Blaise Pascal a observat că presiunea atmosferei scade cu înălțimea și a dedus că vidul există deasupra atmosferei.
Blaise Pascal a constat că folosind barometrul, pot fi măsurate diferențele de altitudine dintre două puncte, precizând și că modificarea lungimii coloanei de mercur mai depinde și de umiditatea și temperatura aerului, putând fi folosită în previziuni meteorologice.
În lucrarea „Tratat despre echilibrul lichidelor“, Blaise Pascal a formulat legea fundamentală a hidrostaticii, denumită ulterior legea lui Pascal, a calculat mărimea presiunii hidrostatice, a descris paradoxul hidrostatic, legea vaselor comunicante și principiul presei hidraulice.
În 1653, a publicat „Tratat despre echilibrul lichidelor”, unde explica legea presiunii, iar în urma corespondenţei cu Fermat, din vara anului 1654, a pus bazele teoriei probabilităţii.
În 1646, după ce și-a fracturat șoldul, Blaise Pascal a fost aprope să-și piardă viața, experiența marcându-l, vindecarea considerând-o un dar divin, devenind din acel moment foarte religios. A fost adept al jansenismului, o ramură a catolicismului, iar cercetătorii consideră acea perioadă „prima convertire” a lui Pascal, cea de-a doua având loc în 1654, când a început să scrie și texte teologice, încetând complet munca în domeniul matematicii.
„Cugetări” (1670), publicată postum, reprezintă colecţia sa de fragmente teologice şi filosofice, ce cuprinde și „Pariul lui Pascal”, cel mai cunoscut argument pragmatic pentru credinţa în divinitate bazat pe posibile pierderi şi câştiguri, atât în viaţa prezentă, cât şi într-o eventuală existenţă de după moarte, Pascal încercând să nu argumenteze dacă Dumnezeu există, ci doar că este avantajos pentru propriul nostru bine să pariem că Dumnezeu există.
În onoarea sa, numele Pascal a fost dat unităţii de măsură a presiunii, dar şi unui limbaj de programare.
Blaise Pascal s-a stins din viață la 19 august 1662.
