(17 februarie 1653 – 8 ianuarie 1713)
Arcangelo Corelli s-a născut pe 17 februarie 1653, în Fusignano și a fost un renumit compozitor și violonist italian, considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni ai perioadei baroce, ce a avut un rol esențial în dezvoltarea tehnicii violinistice și a genurilor muzicale concerto grosso și sonata, cunoscut pentru stilul său elegant și echilibrat.
Născut într-o familie înstărită, a fost crescut doar de către mamă, rămasă văduvă cu cinci săptămâni înainte de nașterea sa, fiind numit după tatăl său decedat, Arcangelo.
A început să studieze muzica în orașul Faenza, sub îndrumarea unui preot local, iar în 1666, după ce s-a mutat în Bologna, a studiat cu violoniști renumiți precum Giovanni Benvenuti, ce l-a învățat primele principii ale viorii și Leonardo Brugnoli. La numai 17 ani, în 1670, Corelli a fost admis în prestigioasa Accademia Filarmonica din Bologna, perfecționându-și tehnica violonistică.
După ce a petrecut 4 ani în Bologna, pentru a studia și a-și perfecționa stilul, a realizat mai multe călătorii în Franța, Germania și Italia, iar pentru o scurtă perioadă de timp a fost în serviciul lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria.
În 1675, Arcangelo Corelli s-a stabilit în Roma, unde a început să-și construiască faima ca violonist și compozitor, la 3 iunie 1677, trimițând prima sa compoziție, „Sonata pentru vioară și lăută”, contelui Fabrizio Laderchi din Faenza.
Susținut de nobili și de Biserica Catolică, a lucrat sub patronajul cardinalului Benedetto Pamphili și al cardinalului Pietro Ottoboni, doi dintre cei mai importanți protectori ai artelor din acea perioadă, devenind rapid faimos pentru concertele sale și pentru compozițiile care îmbinau eleganța cu rigoarea contrapunctică.
Datorită talentului, Arcangelo Corellii a fost violonist secund (1676-1682) și prim-violonist (1682-1685) al orchestrei capelei San Luigi dei Francesi, director muzical al Palazzo Pamphili (1687-1690) și prim-violonist și dirijor pentru concertele de la Palazzo della Cancelleria (1700-1702).
Arcangelo Corelli a compus 48 de sonate trio, 12 sonate pentru vioară și continuo și 12 concerti grossi, clasificate în șase opusuri, dintre care cele mai cunoscute sunt Opus 1, ce cuprinde 12 sonate trio pentru două viori și violoncel, dedicate Reginei Cristina a Suediei, Opus 5, ce cuprinde 12 sonate pentru vioară și violoncel sau clavecin, lucrări fundamentale în istoria muzicii baroce și a viorii și Opus 6, publicat post-mortem la Amsterdam, o colecție de 12 concerte grosso, ce alternează între un grup de soliști (concertino) și ansamblul orchestral (ripieno), iar concertul nr. 8 „Fatto per la notte di Natale”, cunoscut sub numele de „Concertul de Crăciun”, este cel mai faimos dintre concertele sale, fiind o lucrare plină de grație, cu o mișcare finală pastorală ce sugerează liniștea nopții de Crăciun.
Arcangelo Corelli a avut o influență majoră asupra dezvoltării stilului de interpretare la vioară și a tehnicilor de compoziție, popularizând concerto grosso și contribuind semnificativ la evoluția sonatei și a concertului solistic.
Stilul său de execuție la vioară a fost transmis elevilor săi, formând o adevărată școală cunoscută sub numele de „școala Corelli”, fiind un punct de referință în dezvoltarea muzicii instrumentale în secolele XVIII și XIX, printre admiratorii săi numărându-se și Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi și Georg Friedrich Händel.
Arcangelo Corelli s-a stins din viață pe 8 ianuarie 1713.
